blog de râzi şi cu gura

Promo: singurul inginer din lume, cu umor si talent scriitoricesc, da buzna in sanul echipei RaziCuGura

Frati alfabetizati, cu simtul humorului si conexiune la internet,

Maine, in jurul pranzului, numai aicisa, pe singurul blog unde te razi si cu gura si cu…figura, veti ctiti prima dintr-un sir lung de povestiri ce poarta semnatura lui Costi, singurul inginer din Romania lume, manuitor de metafore. Sa ne radem si cu el, sa nu se supere.

Add comment March 26th, 2009

Cioara si tovarasii lui taie aripile unui tanar atlet in devenire, printr-un şpiţ in cur

Fara sa fac vreo fixatie pentru opera lui Shakespeare, va anunt ca urmeaza o noua povestire, cu un nou Romeo. De data asta nu este vorba despre un hamster gatuit cu manutele astea doua, ci de un fost vecin. Ca sa nu existe nicio confuzie, ne vom referi la Romeo din aceasta poveste folosindu-ne de porecla pe care acesta o avea cand eram mici: Cioara.
Din mama suedeza si tata finlandez cu matusi in Simileasca*, Cioara s-a remarcat inca de mic prin cateva trasaturi rare, pe care le puteai gasi numai la indivizi unul si unul. In primul rand, avea un sut puternic cand tragea la poarta si la ficat. Se diferentia de asemenea de ceilalti copii prin abundenta de saliva+mucozitati, cu care isi marca teritoriul, astfel incat, nu putini fiind cei care credeau asta, intreg orasul Buzau ii apartinea.

Intr-o splendida dupa-amiaza de primavara, Cioara si tovarasii lui, Micky, Cǎtalǎ si Chizdǎ au hotarat sa descinda, asa, de control, pe terenul de tenis din spatele liceului Mihai Eminescu. Aveau asupra lor tevi de plastic, cate un castravete furat din piata, precum si murdarie la bot. Eu ma aflam acolo la prima si ultima lectie de tenis de camp din viata mea. Cei 4 miltiplu-repetenti s-au asezat strategic pe laturile terenului, sperand astfel sa puna laba pe cate mai multe mingi de tenis (rachete furasera deja, greul trecuse). Cu totii ii stiam, cu totii le stiam de frica. Speram, intr-un fel, sa se multumeasca cu 2-3 mingiute si sa plece acasa. In schimb, ei se multumeau sa faca bilute pe margine, amenintand, ocazional, participantii la lectia de tenis. Din repertoriul lui Cioara, aka Romica, nu lipseau: “Baaaa, Aragaz, vezi sa nu-ti cada aragazu’ in cur…’dreacu de aragaz”(??!!) sau “Costinee dai mie sapca aia dupa? Ca bat la tine pa sub trompa ca la felu’ paispe… ‘dreacu de schilod cu sapca lui… “.
Dupa o ora, intr-un ocean de stres, m-am hotarat sa ma apropii de latura terenului strajuita de falnicul Chizda, pentru a bea o gura de apa. Vazandu-ma ca ma apropii de tzasnitoare, tanarul cu minim 3 ani mai in varsta decat oricine pe o raza de 2 km patrati, facu si el acelasi lucru, nescapand din ochi schimbul de mingi din teren. Lasa pe mai tarziu lupta cu bucatica de castravete infipta in maseaua dreapta-sus si rosti ca pentru sine:
-Vai, uite un aragaz cu 4 ochi.
Eu, tip impaciutor, matur, si cu genunchii moi, i-am raspuns:
-Nu sunt aragaz ! (adevarul e ca in momentul ala nici nu aveam ochelarii pe nas, deci nu putea fi considerata o provocare raspunsul meu. Cel putin asa credeam).
-Ce-ai zis, ma? fu raspunsul scurt si plin de stropi al batranului Chizda.
-Pai…n-am ochelarii la ochi, am inatarit eu, incercand sa fac apel la ratiune cu singurul elev din oras care fusese exmatriculat pe motiv ca urinase in timpul orei de desen.
Gatul mi se uscase si mai rau, asa ca ma aplecai sa iau o gura de apa, constient fiind de pozitia vulnerabila in care aveam sa ma gasesc pentru cateva clipe.
-Sa mori tu?! ma chestiona Chizda rastit si-mi aplica un stang sanatos in negura dintre buci. Atunci na de-aici sa te-nveti minte, continua el. Apoi isi retrimise in inspectie cele 2 degete in cautarea fasiei de castravete din masele.
Cioara si ai lui imi distrusesera odata pentru totdeauna sansa la o confruntare cu Federer, iar pentru asta aveam sa-i pedepsesc cativa ani mai tarziu.

*Simileasca = cartier minoritar, de la periferia orasului Buzau, ce abunda in carute si armasari de 50 de kile.

Add comment March 26th, 2009