Archive for April, 2009

Cum e cu urarile

Noi nu facem urari de Paste. Nu suntem singurii. Unii le gasesc rasuflate si reci. Altii sunt puturosi sau n-au chef. Noi gasim ca urarile se fac in familie si intre prieteni, si nu la nimereala, in format bulk. Intrucat RaziCuGura exista de numai o luna de zile, e limpede si lesne de inteles de ce nu v-am urat nimic: pentru ca va respectam, ba, de-aia.

In schimb, ne permitem sa va dam un sfat. Din suflet.laughingpreview1

Add comment April 20th, 2009

De-a telenovela. Tristeza.

Prudencia decise: va imbraca rochia verde purtatoare de noroc, pentru ca dimineata incepuse prost.

Se trezise cu un gust statut-amarui in gura, si era convinsa ca este gustul tristetii . Se despartise de iubitul ei Coraje, unchiul cumnatului sotului verisoarei ei, Esperanza, casatorita din dragoste la o varsta frageda cu un vanzator de cosmeticale de dama, spre disperarea intregii ei familii care a incercat sa se opuna iubirii lor, care totusi invinsese….  Despartirea de Coraje avea, iata, un gust amar.

Incerca sa se gandeasca la lucruri mai vesele, dar oricate retete de prajituri i-ar fi trecut prin minte, si oricate cristale norocoase s-ar fi hotarat sa-si cumpere, gustul amar nu trecea. Ofta. Isi surprinse imaginea in oglinda si mai ofta o data. Constatand ca in felul asta capata o mutrita nostima de fetita suparata, hotari sa nu-l mai sune pe Coraje ca sa incerce o impacare.  Ii statea bine cand suferea din dragoste.

Ajunsa in baie, apuca periuta de dinti, si dintr-o data, realiza ca gustul ala tampit era de la guma de mestecat pe care uitase sa o scuipe inainte de culcare.  O prinse intre degete si o baga intr-un servetel. Asta ii aduse aminte din nou de chipul drag al fostului iubit si de conversatia lui dulce de dimineata dupa trezire …. “Estupida, yo le pregunte de miles tiempos sa nu-ti mai lasi guma de mestecat in baie!!!” …. Da …. Nimeni nu o mai alintase asa carinoso ca al ei Coraje…

Amintindu-si ca are intalnire cu verisoara ei, Esperanza, isi sterse lacrimile care o pornisera catre barbie, cu servetelul in care pusese guma. Lacrimile devenira acum de neoprit, mai ales din ochiul stang, ala cu care obisnuia sa clipeasca smechereste catre Coraje dupa ce isi aduna guma uitata in baie.

Intr-un final imbraca rochia verde, isi atarna la gat un cristal incarcat cu energie pozitiva si iesi.

Add comment April 17th, 2009

Promo: De-a telenovela. Tristeza.

Pentru cititorii nostri care cum-necum au reusit sa blocheze postul Acasa motivand ca “asa a venit televizorul, pui, fara canalul asta”, avem niste vesti. Vestile sunt ca avem telenovele. Colega noastra, Ioana, care atunci cand nu munceste, toceste pentru sesiune, iar cand nu toceste pentru sesiune, scrie, se apuca sa faca misto de telenovele. De parca ea nu se uita.

“Ajunsa in baie, apuca periuta de dinti, si dintr-o data realiza ca gustul ala tampit era de la guma de mestecat pe care uitase sa o scuipe inainte de culcare.  O prinse intre degete si o baga intr-un servetel. Asta ii aduse aminte din nou de chipul drag al fostului iubit si de conversatia lui dulce de dimineata dupa trezire …. “Estupida, yo le pregunte de miles tiempos sa nu-ti mai lasi guma de mestecat in baie!!!” …. Da …. Nimeni nu o mai alintase asa carinoso ca al ei Coraje…”

Add comment April 16th, 2009

La strand

scris de Costi

Suceava.Vara.Vacantza de vara, mai exact. O caldura sufocanta, 25 grade!!! Ce face un copil normal vara? Fuge de-acasa.Unde? La strand, in cel mai fericit caz. Si noi eram fericitzi. Nu ca acum n-am fi. Whatever, mi-am luat prietenul de mana si am fugit la strand. Pentru necunoscatori, strandul era la vreo 5 km de oras, loc unde ajungeai cu autobuzul 1. Dar ce-am facut acolo nu conteaza, eventual sa va povestesc despre mutrele alora care se pisau in apa, Doamne, cum ii mai cunosteam!! Aveau niste mutre crispate si ochii mari, ca o broasca violata de o balena.
In fine, dupa vreo 8 ore de urino-terapie, am plecat spre casa. Autobuzul se zarea. Am inceput sa alergam sa nu-l scapam din cauza ca, pe vremea aia, autobuzul circula din ora in ora.Am ajuns primul si am strigat soferului sa nu inchida usile ca mai vine cineva. Soferul, neam de manivela, a actzionat butonul “off”, iar prietenul meu, cu o ultima fortzare  s-a aruncat ca la groapa cu nisip. Ghicitzi unde a aterizat? Exact pe bara de care te prindeai sa te urci in autobuz, bara care s-a mulat, cat i-a permis materialul, pe testiculele prietenului meu. Sau sa-i zic prietena mea de-acum?
N-am sa-i uit privirea cate zile oi avea:plangea, de bucurie ca a plans autobuzul, cred, si ofta in gura mare:-Aoleo, zoazele mele!!!!
Am fost nevoit sa-l car in spate, cred ca de aia am ramas mic de statura si nu mai suport pe nimeni in spatele meu, cu suflarea calda direct in ceafa.Am incercat sa-l conving sa mearga pe jos, dar arata de parca i-ar fi fugit calul dintre picioare, asa cracanat statea, iar ele se umflau vazand cu ochii sau pipaind cu mana, in cazul lui.
L-am adus acasa , a venit salvarea cu un echipat format din una bucata sofer(iar ?) si una bucata asistenta, da’ ce asistenta, era genul ala de care eu n-am avut parte la nici o vizita medicala si nici la incorporare, si probabil nici nu voi avea. Da’ nici nu-mi trebuie, nu-i asa?
Prietenul, cand a vazut-o, a paralizat. Era vremea cand ne mijea mustatza si alt gen de par. Rusinea, cat casa!! Testiculele , si ele!! Ce era de facut? Doamna asistenta i-a dat prosopul la o parte si l-a apucat cu o penseta de pielitza,a ridicat putza, ca nu vedea testicolele de ea, a tzoscait din buze de cateva ori(si acu’ ma intreb de ce) si apoi, cu cealalta mana  i-a aplicat o injectzie direct in bile. Urletele care-au urmat n-am apucat sa le inregistrez, dar va asigur ca ar fi fost bun de sergent major.
Doua saptamani a durat supliciul, bietul om facuse testicolele cat pepenii galbeni, am ras sa mor, pe ascuns; in fatza lui storceam cate o lacrima.

Add comment April 15th, 2009

Promo: La strand

Maine, colegul Costi va face o demonstratie extrem de reusita a faptului ca cele mai frumoase amintiri sunt cele in care prietenul tau cel mai bun se loveste la oo. Nu ne ramane decat sa ne intrebam: dar oare chiar era nevoie de o asa demonstratie? Credeam ca e evident.

“N-am sa-i uit privirea cate zile oi avea: plangea, de bucurie ca a prins autobuzul, cred, si ofta in gura mare:-Aoleo, zoazele mele!!!! Am fost nevoit sa-l car in spate, cred ca de aia am ramas mic de statura si nu mai suport pe nimeni in spatele meu, cu suflarea calda direct in ceafa. Am incercat sa-l conving sa mearga pe jos, dar arata de parca i-ar fi fugit calul dintre picioare, asa cracanat statea, iar ele se umflau vazand cu ochii sau pipaind cu mana, in cazul lui.”

Add comment April 15th, 2009

Primul seminar online de ajustare a relatiei de cuplu in favoarea barbatilor

scris de Codrut

Disclaimer: acest text este strict interzis persoanelor de sex feminin, intre 6 si 80 de ani. Pe bune, fetelor, nu cititi.

Acum ca suntem singuri, dati-mi voie sa va citesc gandurile, baieti. Sunteti nemultumiti. Sunteti tracasati si simtiti ca pica cerul pe voi cand trebuie sa mergeti prin mall dupa haine, sau in Ikea dupa lampadar si cuvertura pentru canapea. Cand sunteti nevoiti sa va duceti in Carrfur dupa mancare si saci de gunoi, va treziti mormaind “oare daca imi tin respiratia mult de tot si lesin, scap de corvoada?”. Sunt lucruri normale, prieteni. Nu am nicio putere speciala, nu stiu sa citesc gandurile de fapt, sunt lucruri perfect normale. Asa ca stati linistiti, beti o limonada si anulati intrevederea cu asasinul platit din Berceni. Lucrurile se vor aseza in sfarsit frumos si pentru voi. Luati-va o foaie, un pix si o amanta daca e. Urmeaza primul seminar online pentru cupluri. Seminar pe care l-am intitulat la repezeala “Primul seminar online de ajustare a relatiei de cuplu in favoarea barbatilor”.

Ca orice proiect durabil, serios si cu un pronuntat caracter antreprenorial, si aici este nevoie de sacrificii dintre cele mai dure. Mai intai trebuie sa identificati activitatile  pe care le detestati in mod special. N-ar trebui sa fie prea greu. Sa luam, spre exemplu, mersul la piata. Sculatul dimineata, facutul listei, alesul rosiilor si a salatei. O-ri-bil, va aud pe toti inganand, in timp ce curatati cartofii pentru salata orientala, desi nici nu va place salata orientala. Ei bine, iata ce aveti de facut. Odata ajunsi in piata, parcurgeti inca odata lista si faceti urmatoarele achizitii: 2 kile de rosii fleoscaie, 3 ardei grasi de o culoare nedefinita, 3 kile de cartofi micuti si uzi, 1 kil de branza de oaie cu miros de…baie publica, 3 legaturi de iarba in loc de leustean, o Fanta de lamaie in loc de bors. Apoi fuga acasa. E nevoie de 3 repetari pentru ca planul sa functioneze la parametri optimi, asadar de circa 2-3 saptamani. Dupa cea de-a 3-a repetare, in mod normal ar trebui sa se iveasca urmatorul dialog izbavitor:
-Haide, ma, astea sunt rosii la tine?
-Dar ce au? (mutra ofensata)
-Pai, nu vezi ce zbarcite sunt, ce naiba!
-Da, dar stii ce ieftine le-am luat? (mutra multumita de sine)
-Bravo, bine ca ai economisit 30 de mii. Nu te pricepi deloc, pe cuvant.
-Ai dreptate, iubito… (mutra spasita)
-Doamne Fereste, nu-mi vine sa cred ca mama avea dreptate. E ultima oara cand te mai trimit sa faci piata….
-Oooof, bine..daca tu crezi ca asa e mai bine (mutra indisponibila intrucat a-nceput meciul, iar berile alea nu se beau singure).

Si gata cu facutul pietii. Multumirile le primim sub forma de comentarii de genul “baietii de la RaziCuGura sunt geniali”.

Nu uitati, “Primul seminar online de ajustare a relatiei de cuplu in favoarea barbatilor” este aici pentru voi.  Si va continua !

Add comment April 15th, 2009

Promo: Primul seminar online de ajustare a relatiei de cuplu in favoarea barbatilor

Premierele si glumele deplasate se tin lant pe RaziCuGura. Maine vom inaugura o categorie intitulata “Seminarii”. Primul text va fi un ghid extrem de util pentru cei care sunt nevoiti sa faca piata si nu le place.

“Dati-mi voie sa va citesc gandurile, baieti. Sunteti nemultumiti. Sunteti tracasati si simtiti ca pica cerul pe voi cand trebuie sa mergeti prin mall dupa haine, sau in ikea dupa lampadar si cuvertura pentru canapea. Cand sunteti nevoiti sa va duceti in Carrfur dupa mancare si saci de gunoi, va treziti mormaind “oare daca imi tin respiratia mult de tot si lesin, scap de corvoada?”. Sunt lucruri normale, prieteni.”

Add comment April 14th, 2009

SENZATIONAL!

Suntem mai relevanti pentru Google decat pentru propriile familii. Dovada sta in search-urile care au dus la siteul nostru in ultimele 2 zile:

razi de te caci pe tine (multumim!)
fa, de ce nu razi? (prietene, nici chiar Googleul nu poate avea toate raspunsurile)
cum sa razi mult si bine (baga-ne in reader sau suna la pompieri si inchide. de 200 de ori)
razi si te cracanezi (corect este “razi de te cracanezi”, dar cine suntem noi sa-ti dictam in ce conditii sa te cracanezi?)
razi si cu curu (this is what it’s all about :) )

Add comment April 14th, 2009

Amintiri din…anu' 4 de facultate

scris de Tavi

Nu stiu altii cum sunt, insa uneori, eu si prietenii mei bem peste masura (normal ca glumesc, Mama!). Cu toate astea o seara speciala a ramas in inima mea si a unui camarad pe care il vom numi generic “Domnul Galben”.
Dupa o noapte de pomina petrecuta in compania unor halbe de 1L si cativa prieteni, il iau pe domnul Galben in grija si ne indreptam spre casutza mea din Titan: un pic de filosofie, nani, urmate de plecarea de dimineata, cu voiosie, spre munca. Toate bune si frumoase pana la partea cu voiosia. Relatarea, mai jos:

O voce suava imi mangaie somnul:
-Tavele, sunt ud pe chiloti ba, ud bine de tot!
Ridicandu-mi capul greu de pe perna si deschizand numai jumatate din totalul ochilor, constat matematic:
-Ba, nu e nicio urma. Ai transpirat mai mult ca sigur; trage pantalonii pe tine si hai sa mergem.
30 de secunde de liniste si….
- Ba nu merge ma, n-am cum. Ce s-o fi intamplat?
- Termina ma cu prosteala. Ia intoarce-te; n-ai ma nimic hai sa mergem!
Domnul Galben isi da tricoul jos de pe el, il impacheteaza tacticos si mi-l aseaza pa marginea patului. Printr-un gest inexplicabil , il iau si-l duc direct la nas, totodata atingandu-ma de matasea fina. Multitudinea de factori care imi intunecasera pana atunci judecata lasara locul unei realitati infioratoare: era pishu. Brusc, simturile imi revin si o zbughesc spre sufragerie , dau plapuma la o parte si……descopar baltoaca:
- BA, CUM E MA UMAN SA TE PISHI PE TINE LA 23 DE ANI ??!!
- Nu io Tavele, n-avea cum – n-am simtit nimic
- Normal ma ca n-ai simtit, fiindca zaceai in coma alcoolica la mine in pat. Refuz sa cred asa ceva!!!
Dovendind un spirit practic iesit din comun, domnul Galben ia o punga, se duce la baie si apare cu chilotii (uzi si fara de firma) in ea:
-Ba io ii iau cu mine…
-Cum sa-i iei cu tine AMICE, daca noi ne ducem direct la munca?
-Aaaa…asa este – ii arunc.

Linisite totala. Ne-am imbracat, ne-am urcat in masina si am pornit spre serviciu: eu, domnul Galben, tacerea, consternarea, jena, gandurile la curatzarea blestematei de saltea care are si husa….
Pe la jumatatea drumului, domnul Galben se uita la mine cu ochii lui de caprioara Bambi si isi exprima sentimentele:
-Bai, daca s-ar putea…nu insist….te rog io frumos…poate sa ramana intre noi aceasta mica intamplare?
-AHAHAHHAHAH..desigur ca va ramane: intre noi, oamenii de pe fata PAMANTULUI.

MORALA: “ Cine-i barbat noaptea, trebuie sa fie barbat si a 2-a zi”

P.S:  Ai sa dai 100 de mii si-acuma , ca atat am platit la Nufaru’.

Add comment April 13th, 2009

Promo: Amintiri din anu' 4 de facultate, noi fiind in anul 5

O amintire hilara, dezgustatoare, stanjenitoare si ametitoare veti putea citi maine pe RaziCuGura. Ce mai, o orgie de senzatii tineresti, de care o sa radem fara jena.  La botul calului. Asadar, say hello to Tavi, noul membru al echipei, posesor, ca noi toti, al unui umor indoielnic.

“Domnul Galben isi da tricoul jos de pe el, il impacheteaza tacticos si mi-l aseaza pa marginea patului. Printr-un gest inexplicabil , il iau si-l duc direct la nas totodata atingandu-ma de matasea fina. Multitudinea de factori care imi intunecasera pana atunci judecata lasara locul unei realitati infioratoare: era pishu. Brusc, simturile imi revin si o zbughesc spre sufragerie , dau plapuma la o parte si……descopar baltoaca:

-BA, cum e ma uman sa te pishi pe tine la 23 de ani?
-Nu io Tavele, n-avea cum – n-am simtit nimic
-Normal ma ca n-ai simtit, fiindca zaceai in coma alcoolica la mine in pat. Refuz sa cred asa ceva!


Add comment April 13th, 2009

Next Posts Previous Posts


Calendar

April 2009
M T W T F S S
« Mar   May »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Blogroll

Categories

Archives

Meta