Archive for April, 2009
scris de Mihaita
Stiu care ar putea fi intrebarea care mi-ar aduce premiul cel mare si ar face din mine partea a doua din slumdog millionaire. Mai precis, stiu raspunsul: KMnO4. Rabdare, rabdare, urmeaza un flashback ce va raspunde reactiei voastre firesti: “huhm?” Era o zi de primavara sau de orice altceva. Banca a treia de la geam, repetitia finala.
-Repeta, Biscy; repeta dupa mine: per-man-ga-nat de potasiu.
-Per-ga-na, per-na-ga, per-magna, ptiu baga-mi-as…
-Deschide caietul si scrie.
Un gest scurt, ultima pagina a caietului studentesc, ocupata cu Angelina Jolie stilizata, trecem la penultima.
-Scrie: permanganat de potasiu. Si repeta.
-Per-na-gamat. Cacat.
Gata, ce e mult strica sau…oricum, se pare ca nu ajuta. Profa intra, tacere mare, Biscy are doar o nota, asta se stie ca e de rau. Bisceanu la tabla. Si profa zambeste mefistofelnic sau poate doar de drag. Toti profii zambesc de drag la rostirea numelui Bisceanu.
Biscy ii da inainte cu ecuatii, Co2, KMnO4, i-a iesit, pare a iesi cu bine. Doar ca nu degeaba fu zambetul mefistofelnic.
Ia spune Andrei (Biscy), ce substanta e cea pe care ai scris-o. Ma inrosesc, rad infundat, Biscy ar rade si el, eu rad si pentru el, din ce in ce mai zgomotos, profa ma observa, ma tolereaza inca….doar ca Biscy incepe: per-ga-na, per…per…permaga si o iau la fuga. Nu imi mai pasa. Am iesit razand din clasa, in urma mea….permanganatul. Acesta a fost inceputul. Despre varianta in franceza a permanganatului, intr-o scurta istorisire viitoare.
April 12th, 2009
Maine dimineata, o scurta repriza de hahaieli pe o tema nedemna de mistocarit: balbaiala omului.
- Biscy, repeta dupa mine: per-man-ga-nat de potasiu.
-Per-ga-na, per-na-ga, per-magna, ptiu baga-mi-as…
-Deschide caietul si scrie.
Un gest scurt, ultima pagina a caietului studentesc, ocupata cu angelina jolie stilizata, trecem la penultima.
-Scrie: permanganat de potasiu. Si repeta.
-Per-na-gamat. Cacat.
April 12th, 2009
Exact ca-n Sienfeld. Un weekend in care nu se va scrie nimic pe RCG. Intrati sambata si duminica pentru a citi absolut nimic nou. Echipa noastra este la tzara, in parc cu fiica, la bazin cu fiul, respectiv la teatru cu Corina (cazul colegului Mihaita, care nu se mai satura de Vizante. Ai probleme, amice, apropo). O echipa soldia. Citeste RaziCuGura, blogul pe care atunci cand se scrie, se rade, cand nu, nu.
April 10th, 2009
La 9 ani am cazut in cap brusc si iremediabil dupa Maria. Tzin sa mentzionez ca am cazut in cap de doua ori, a doua oara mi-am pierdut capul si m-am insurat, da’ asta-i alta fabula.Nu m-a pasionat Lenutza si nici Filofteia nu ma intaratat fizic.Psihic, Lenutza era varza iar Filofteia o duda.Dar Maria….Asa cum altzii sau altele se indragostesc de Paolo Rossi sau Dalai Lama-Gillette, eu m-am indragostit de o fata din popor si din topor, pe numele ei mic si foarte taios, Maria.Era cu 15 ani mai dezvoltata ca mine, da’ daca ma catzaram pe scaun ajungeam s-o pup.Am cunoscut-o la cules de capsuni mari, unde ea statea mai mult aplecata la 90 % decat drept, cunoscut fiind faptul ca mai usor muncesti in unghi drept decat sa fii… obtuz. Mult timp m-am gandit sa-i modific unghiul dar mi-a fost frica sa nu pierd semnalul video, care era cu purici sau alunitze.Cum naiba sa nu te indragostesti de o fata asa frumoasa, bruneta cu ochii negri si dintzi albi ca laptele de vaca, care sta aplecata,de multe ori in patru labe, ale ei,cu un decolteu inexistent, asa era de pronuntzat, oferindu-mi mie si numai mie imagini socante(Simona Patruleasa) care se urmaresc dupa 12 noaptea.Eram privilegiat, eu le urmaream in miezul zilei.Zambea sagalnic si mai lua o capsuna pe care o punea razand intr-un cos impletit,dupa ce musca cu pofta din pulpa fructului.Era pe post de degustatoare.Ulterior, dupa maritis si vreo cinci copii a devenit dezgustatoare.Seara luam capsunile la mana si le scoteam coditzele.Maria ma lua si ea de mana si incerca sa-mi scoata si mie coditza, tot din pozitzia aplecat, apoi imi arata cum se face gemul , mestecand in sensul acelor de ceasornic cu un facaletz extrem de interesant, confectzionat din lemn de esentza moale, la inceput.Apoi puneam gemul in borcanele mici,foarte mici , cu o singura mana deoarece cu cealalta ii ascultam bataile inimii Mariei, asa era de emotzionata.De frica unui infarct si a lui taica-su, alta boala, am trecut la borcane de 800 grame, cu filet cu pas adaugat.Cred ca a fost un semn divin, deoarece toate fetele pe care le-am cunoscut ulterior s-au dovedit extrem de pricepute la cules si mai putzin la insamantzat, chiar daca la moda era maleta.
Dupa fructele culese am facut si eu un clasament al fetelor:
-pe locul intai-fetele strugure
-pe doi, fetele gutui
-bronzul merge la fata pruna
-mentziune speciala, pe motiv de non-fructe, fetele de la cules in.
Premiul de Popularitate, premiul Presei, premiul de Excelenta va rog sa le acordatzi voi.
April 10th, 2009
Maine dimineata ne vom ocupa de mitul conforma caruia Lenutza si Filofteia sunt nume de femei frumoase. Se pare ca nu. Maria este la putere acum. Toate aici, pe RaziCuGura, blogul tau de analiza neserioasa a evenimentelor.
“La 9 ani am cazut in cap, brusc si iremediabil, dupa Maria.Tzin sa mentzionez ca am cazut in cap de doua ori, a doua oara mi-am pierdut capul si m-am insurat, da’ asta-i alta fabula. Nu m-a pasionat Lenutza si nici Filofteia nu m-a intaratat. Dar Maria….Asa cum altzii sau altele se indragostesc de Paolo Rossi sau Dalai Lama-Gillette, eu m-am indragostit de o fata din popor si din topor, pe numele ei mic si foarte taios, Maria. Era cu 15 ani mai dezvoltata ca mine, da’ daca ma catzaram pe scaun ajungeam s-o pup.”
April 9th, 2009
scris de Codrut
Liceul este o perioada grea din cariera academica a oricarui tanar. Uneori, foarte grea. De pilda, in timpul liceului, am cunoscut un tip, foarte inteligent de altfel, care avea cateva absente in plus la chimie. Amenintat fiind de diriginte si chiar de profesoara de chimie (jegoasa aia si-o cauta rau de tot in liceu), tanarul s-a vazut nevoit sa recurga la o alternativa deloc apreciata in randul cadrelor didactice. Iata ce a facut.
A apelat la serviciile unui vechi prieten, care invata in acelasi liceu, la o clasa diferita. Intr-o zi in care toate clasele aveau “optionalele” si majoritatea profesorilor erau fie la ore, fie acasa (in afara de dl. prof. Petrisan care era in laboratorul de info, recenzand pelicula “White chicks love black dicks – part 13″), ei bine, intr-o astfel de zi, amicul asta al meu si prietenul asta al lui s-au proptit in fatza cancelariei si au recapitulat planul de bataie. “Ba, deci fii atent. Intri, gasesti catalogul, motivezi 2-3 absente si-ai tulit-o. Hai c-o sa fie bine. Io tin de 6″. Zis si facut. Prietenul amicului meu intra in cancelarie si, dupa exact 2 minute si 28 de secunde iese nadusit, rosu la fatza, dar victorios: “gata, frate, te-am rezolvat”. Amicul asta al meu, fericit ca scapase de o eliminare de 1 zi din scoala (atata primeai daca aveai 5 absente la o singura materie), se aseza, sfarsit, pe un scaun de pe culoarul scolii. Cand isi mai reveni in fire, se apropie de prietenul sau boiero-salvator, si-i spuse: “Ba, m-ai scos din cacat rau de tot. Toata saptamana n-am putut manca sau dormi bine. Imi esti un adevarat prieten. Multumesc”. Si-l imbratisa ca pe un frate reintors de pe front. Eroul, ca un erou ce era, a primit multumirile cu modestie. Fu intrebat apoi: “Si, ia zi, ce absente ai motivat?”. Cu un minim efort de memorie, acesta recapitula:
-Pai…aveai una pe 11 martie…
-Da, aveam. Bine ca ai incercuit-o ca era veche aia. Bravo ! Altceva?
-Am mai motivat una pe 10 aprilie…
-Da da da, cand am lipsit c-am fost la Gala Hagi. Bravo, prietene. Altceva?
-Si-nca una pe 4 mai.. luna asta…
-Asa, brav…hmmm pe 4 mai, ma? Esti sigur? Poate pe 14 mai.
-Nu, nu. pe 4 mai. Acu 2 saptamani. Ia adu-ti aminte. Ai fost la chimie pe 4?
Amicul meu statu cateva secunde in cumpana, judeca, isi zgaltai memoria pentru alte cateva secunde, iar apoi, in timp ce trupul sau incepu un joc numit “De-a spasma”, izbucni:
-N-AM AVUT CHIMIE PE 4 MAI ! Aia era nota 4!!!! Biscy, tu-ti bisercica ma-tii de roacker bezmetic, mi-ai motivat nota !!!!!! Ne exmatriculeaza astia!!!
Cu prezenta de spirit a unui atacant de rasa, Biscy al meu, desi alb ca varul si transpirat tot, se napusti pentru a doua oara in cancelarie. La usa, prietenul sau se plimba de colo-colo ca la usa maternitatii. Dupa alte 3 minute si 2 secunde, Biscy iesi din cancelarie supt la fatza, cu 3 kile mai usor, insa, iarasi, victorios: Hai ca am dres-o, spuse el.
-Cum?
-Am cautat o lama sa sterg greseala, dar nu am gasit decat un bold, de-aia a durat mai mult.
-Dumnezeule…si se vede urma de pix?
-Deloc, spuse Biscy pe un ton nu foarte convingator. Dar, continua el plin de repros, data viitoare du-te-n plm la chimie!
April 9th, 2009
Avand licee si facultati terminate cu note mari ca suntem destepti, avem de asemenea si multe povestiri amuzante din timpul scolii. Maine, daca vreti sa cititi cu gura pana la urechi despre un binom nebun si adolescent, accesati acest blog.
“Intr-o zi in care toate clasele aveau “optionalele” si majoritatea profesorilor erau fie la ore, fie acasa (in afara de dl. prof. Petrisan care era in laboratorul de info, recenzand pelicula “White chicks love black dicks – part 13″), ei bine, intr-o astfel de zi, amicul asta al meu si prietenul asta al lui, de nadejde, s-au proptit in fatza cancelariei si au recapitulat planul de bataie. “Ba, deci fii atent. Intri, gasesti catalogul, motivezi 2-3 absente si-ai tulit-o. Hai c-o sa fie bine. Io tin de 6″”
April 8th, 2009
scris de Ioana
Intrand in casa ca o furtuna, Esperanza isi tranti geanta pe dusumea.
“Ya no puedo mas!” spuse ea cu naduf.
Neintelegand ce se intampla, Eusebio fugi sa inchida toate geamurile, sa nu se sparga de la curent. Dar cum furia Esperanzei nu parea a se fi topit, uitand ca nu stie o boaba spaniola intreba:
“Pero que pasa, querida?”
“Querida? Tu sa nu indraznesti sa-mi spui mie querida!”
“Iarta-ma scumpa mea, stii ca nu vorbesc spanioala ………” indrazni Eusebio.
“Pai nu stii, evident! Tu nu stii nimic! Nu poti nimic, nu intelegi nimic! Bueno para nada ce esti!”
Zdrobit de propria-i micime, Eusebio ridica spre ea mainile impreunate intr-o rugaminte muta.
“Un lucru te-am rugat si eu, doar un lucru! Atat ti-am cerut sa faci pentru familia mea! Sa o impaci pe verisoara mea Prudencia cu unchiul cumnatului tau, Coraje. Atat ti-am cerut! Tu, fireste, nu ai putut, iar acum Prudencia sufera cumplit! Parca vad ca va trebui sa o invitam la noi la masa duminica!”
Perspectiva unei mese de pranz alaturi de Prudencia i se paru insuportabila lui Eusebio.
“Poate ca relatia lor nu a fost facuta sa dureze !” incerca el. “Ma gandesc ca mai bine ii facem cunostiinta cu cumnatul unchiului meu, cu Giuseppe.”
“Iar incurci spaniola cu italiana!” spuse Esperanza. In vocea ei se simtea insa un inceput de liniste. “Giuseppe nu-i baiat rau” facu ea o concesie de dragul Prudenciei. “Sa te duci la mercado dupa niste legume proaspete. Ii invitam pe amandoi la masa duminica” mai zise ea, si zambi.
Fericit de intorsatura placuta pe care o luasera lucrurile, Eusebio iesi pe usa. Nevrand sa o mai supere pe Esperanza nu intrebase ce e ala “mercado”. Sperand ca inseamna “super-market”, pleca grabit intr-acolo.
April 8th, 2009
De maine, echipa noastra se va imbogati. Ni se va alatura o doamna. Ati auzit bine. O cheama Ioana, e frumoasa, desteapta, dar, mai ales, amuzanta. Nu va inghesuiti sa ne cereti id-ul ei de mess, bastarzilor! E maritata. Povestea ei e interesanta. Nefiind o barfitoare prin excelenta, neputand sa ajunga la munca decat la timp (uneori chiar mai devreme, ca sa scape de aia mica), a decis ca are nevoie de o alternativa la viata din compania multinationala la care presteaza. In mod nu foarte surprinzator, ne-a ales pe noi. Maine, o puteti citi aici, pe RaziCuGura, blogul care nu impune nimanui cu ce sa rada.
“Intrand in casa ca o furtuna, Esperanza isi tranti geanta pe dusumea.
“Ya no puedo mas!” spuse ea cu naduf.
Neintelegand ce se intampla, Eusebio fugi sa inchida toate geamurile, sa nu se sparga de la curent. Dar cum furia Esperanzei nu parea a se fi topit, uitand ca nu stie o boaba spaniola intreba:
“Pero que pasa, querida?”
“Querida? Tu sa nu indraznesti sa-mi spui mie querida!”
“Iarta-ma scumpa mea, stii ca nu vorbesc spanioala ………” indrazni Eusebio.
“Pai nu stii, evident! Tu nu stii nimic! Nu poti nimic, nu intelegi nimic! Bueno para nada ce esti!”
April 7th, 2009
scris de Codrut
Din stramosi, pe cale materna, pana in ziua de azi, fetele au pornit in viata cu doua lucruri stiute. Doua lucruri pe care le cred si nu le cerceteaza nici de-ale naibii: 1.femeia este cea mai sensibila creatura din lume; 2. barbatul este cea mai egoista creatura din univers. E drept, termenul “egoist” se transforma, de dragul contextului, in “mitocan”, “ticalos”, “mincinos”, etc.
Ce se intampla, insa, atunci cand femeia face dovada egoismului suprem, dar nimeni nu pare sa ia act? Acest text nu se vrea a fi o chemare la arme, ci doar o mostra de nedreptate. O nedreptate la fel de clara ca sechestrarea de persoane sau cruzimea fatza de animale.
Totul se petrece cu cateva zeci de minute inainte sa iesi in oras, singur, fara prietena/logodnica/nevasta. Poate la o bere cu baietii, poate la o intalnire de afaceri. Te duci in baie, te barbieresti, te aranjezi, iti tai si unghiile cu un zel evident. In definitiv, cine stie cand mai poti iesi singur? E lucru stiut ca iesirile nocturne solitare si eclipsele de soare sunt doua evenimente ce trebuiesc pretuite, intrucat se ivesc o data la o suta de ani. Ea este cu telecomanda in mana, distribuindu-si atentia dupa cum urmeaza: Televizor (1%), cantitatea de parfum aplicata de partener (25%), entuziasmul manifestat de partener la ideea ca iese in oras singur (25%), numarul de minute petrecute in baie de catre partener (20%), hainele alese de nesimtitul de partener (29%). Matematica pura, si nimic mai mult. Aici este momentul in care femeia face o alegere interesanta. Va rog s-o urmariti cu atentie. Ea renunta la grijile generate de o eventuale infidelitate a partenerului (iat-o ce frumos se ridica de pe canapea) sau o distractie nepermisa, in favoarea egoului propriu. Trece de la nesiguranta de sine la atac, in doar cateva secunde. Cum reuseste sa faca asta? Cum reuseste sa se adune cat ai zice “peste” ? S-o ascultam. Shhh!!
Femeia:- Asa te duci imbracat?
Barbatul:- Pai…da. Asa ma gandeam.
F:- Tu glumesti ! Cum sa te duci, mai, omule asa? Pai ce-or sa zica oamenii aia cand te-or vedea cu camasa aia necalcata? Iti zic eu ce or sa zica. Or sa zica “Ia uite-l si p-ala cu camasa aia necalcata. Ce prietena o avea si ala!”
B: – Nu cred ca…
F: – E clar ca nu te gandesti deloc la mine! Si pantofii aia merg cu pantalonii de nu mai pot. Doamne ii si aud pe toti: “Uite ce neasortat e. Unele femei…ooof!”
B: – Suntem 3 insi, bem o bere-n pub, ce naiba.
F: – Nu te mai duci nicaieri. Ii suni si le zici ca ai pojar.
B: – ?!?
LATER EDIT:
10 femei asteptau la poarta raiului.
- Cine si-a inselat barbatul sa faca un pas in fata, zice Dumnezeu.
9 femei fac un pas in fata, doar una ramane pe loc.
- Sefu, intreaba un inger, cu surda ce facem?
April 7th, 2009
Next Posts
Previous Posts