Barfa ca o arta
scris de Codrut
Gasim arta peste tot. De la poezie si pictura, pana la fotbal si facutul cafelei; despre toate putem zice grav, atunci cand constatam ca excelam la una din ele: “asta e o arta, ba“. Iesind saptamana trecuta la o bere cu niste prieteni, am descoperit o treaba despre femei. Sunt nebune toate. Sunt unele fete care au ridicat barfa la rang de arta. Exista cateva chestii pe care barfitoarele amatoare (cum ar fi pupezele de multinationala sau cele de hypermarket) nu le pot intelege si, deci, pune in aplicare. Asadar, focus, ladies! O sa va-nvat sa barfiti ca la carte. A-ncercat careva sa va-nvete sa barfiti pana acu’? Nu? Ei bine, pentru ca si coachingul asta e o arta.
1. Mai intai trebuie sa va asigurati ca persoana alaturi de care barfiti (ca doar nu v-apucati sa barfiti singure, ca deja aia nu mai e barfa, e schizofrenie) nu este gura-sparta. Paradoxul unei astfel de conditii (in aparenta) evidente este demn de cateva pagini separate. Pe scurt, insa: din moment ce s-apuca sa barfeasca cu tine, e clar ca exista posibilitatea sa te barfeasca si pe tine, povestind despre cum barfeai tu ca vaca in loc sa termini raportul ala pentru sefu’. Pe de alta parte, trebuie sa presupui ca exista pe lumea asta fete serioase si integre, ca si tine, alaturi de care se poate barfi omeneste. Ca altfel, unde am ajunge? Barfa ar disparea, fiind inlocuita de verisoara ei de gradul al 3-lea, mica, urata si cracanata: Munca.
2. Atunci cand barfa are loc in grup, lucrurile se complica. De altfel, aici intervine necesitatea remarcii sus-amintite “e arta, ba“. Barfa in grup este de doua tipuri. a) cand subiecta este barfita de tot grupul (n.a.: denumirea stiintifica este ‘gang-bang-gossip’) si b) cand subiecta este barfita in mod activ de doua sau trei barfitoare, iar restul grupului sta deoparte, multumindu-se sa asculte si sa intervina cu intrebari atunci cand acestea se impun. In prima circumstanta, subiecta nu are nicio sansa. Probabil si-o trage cu cine nu trebuie sau e grasa si urata cu spume. Intr-un cuvant, si-o merita. In a doua ipostaza intervine flerul barfitoarei profesioniste. Si asta pentru ca, alaturi de riscul de la sine-inteles pe care aceasta si-l asuma barfind ca o ticaloasa, apare si riscul dat de martorii barfei. O barfitoare de soi trebuie sa stie de fatza cu cine se poate barfi o subiecta si cu cine nu. Cand setea de barfa loveste pieptul unei barfitoare “profi” , aceasta nu-si poate permite sa se retraga din camera sau sa-si roage colegii sa paraseasca biroul. Ea trebuie, dintr-o privire, sa-i citeasca pe cei demni de o oarecare incredere, ajustandu-si astfel abundenta de detalii, volumul la care se va barfi si alte asemenea variabile, in functie de martori. Totul cere precizie, talent si o scarba considerabila vizavi de munca.
Add comment May 21st, 2009