Archive for May, 2009
scris de Codrut
Gasim arta peste tot. De la poezie si pictura, pana la fotbal si facutul cafelei; despre toate putem zice grav, atunci cand constatam ca excelam la una din ele: “asta e o arta, ba“. Iesind saptamana trecuta la o bere cu niste prieteni, am descoperit o treaba despre femei. Sunt nebune toate. Sunt unele fete care au ridicat barfa la rang de arta. Exista cateva chestii pe care barfitoarele amatoare (cum ar fi pupezele de multinationala sau cele de hypermarket) nu le pot intelege si, deci, pune in aplicare. Asadar, focus, ladies! O sa va-nvat sa barfiti ca la carte. A-ncercat careva sa va-nvete sa barfiti pana acu’? Nu? Ei bine, pentru ca si coachingul asta e o arta.
1. Mai intai trebuie sa va asigurati ca persoana alaturi de care barfiti (ca doar nu v-apucati sa barfiti singure, ca deja aia nu mai e barfa, e schizofrenie) nu este gura-sparta. Paradoxul unei astfel de conditii (in aparenta) evidente este demn de cateva pagini separate. Pe scurt, insa: din moment ce s-apuca sa barfeasca cu tine, e clar ca exista posibilitatea sa te barfeasca si pe tine, povestind despre cum barfeai tu ca vaca in loc sa termini raportul ala pentru sefu’. Pe de alta parte, trebuie sa presupui ca exista pe lumea asta fete serioase si integre, ca si tine, alaturi de care se poate barfi omeneste. Ca altfel, unde am ajunge? Barfa ar disparea, fiind inlocuita de verisoara ei de gradul al 3-lea, mica, urata si cracanata: Munca.
2. Atunci cand barfa are loc in grup, lucrurile se complica. De altfel, aici intervine necesitatea remarcii sus-amintite “e arta, ba“. Barfa in grup este de doua tipuri. a) cand subiecta este barfita de tot grupul (n.a.: denumirea stiintifica este ‘gang-bang-gossip’) si b) cand subiecta este barfita in mod activ de doua sau trei barfitoare, iar restul grupului sta deoparte, multumindu-se sa asculte si sa intervina cu intrebari atunci cand acestea se impun. In prima circumstanta, subiecta nu are nicio sansa. Probabil si-o trage cu cine nu trebuie sau e grasa si urata cu spume. Intr-un cuvant, si-o merita. In a doua ipostaza intervine flerul barfitoarei profesioniste. Si asta pentru ca, alaturi de riscul de la sine-inteles pe care aceasta si-l asuma barfind ca o ticaloasa, apare si riscul dat de martorii barfei. O barfitoare de soi trebuie sa stie de fatza cu cine se poate barfi o subiecta si cu cine nu. Cand setea de barfa loveste pieptul unei barfitoare “profi” , aceasta nu-si poate permite sa se retraga din camera sau sa-si roage colegii sa paraseasca biroul. Ea trebuie, dintr-o privire, sa-i citeasca pe cei demni de o oarecare incredere, ajustandu-si astfel abundenta de detalii, volumul la care se va barfi si alte asemenea variabile, in functie de martori. Totul cere precizie, talent si o scarba considerabila vizavi de munca.
May 21st, 2009
Pe RaziCuGura se va da maine liber la barfe. Vom vorbi despre cum se barfeste intre gagici si cum sunt ele capabile sa distruga cariere, relatii si prietenii. Barfind.
“Mai intai trebuie sa va asigurati ca persoana alaturi de care barfiti (ca doar nu v-apucati sa barfiti singure, ca deja aia nu mai e barfa, e schizofrenie) nu este gura-sparta. Paradoxul unei astfel de conditii (in aparenta) evidente este demn de cateva pagini separate. Pe scurt, insa: din moment ce s-apuca sa barfeasca cu tine, e clar ca exista posibilitatea sa te barfeasca si pe tine, povestind despre cum barfeai tu ca vaca in loc sa termini raportul ala pentru sefu’. Pe de alta parte, trebuie sa presupui ca exista pe lumea asta fete serioase si integre, ca si tine, alaturi de care se poate barfi omeneste. Ca altfel, unde am ajunge? Barfa ar disparea, fiind inlocuita de verisoara ei de gradul al 3-lea, mica, urata si cracanata: Munca”
May 20th, 2009
Un cititor al acestui blog, impatimit al tenisului si (si al postului Acasa se pare), ne-a supus atentiei asemanarea evidenta dintre Jo Wilfried Tsonga si Cabral. Initial am ezitat sa prezentam aceasta ingemanare a trasaturilor celor doi, dintr-un motiv foarte simplu: protagonistii nu se bucura de aceeasi notorietate si de aceea impactul nu va fi cel dorit. Cabral are site si emisiune in prime-time, pe cand Tsonga a jucat o amarata de finala la Australian Open. Bloggerii romani, exigenti uneori, perfecti alteori, ar stramba din nas. Pana la urma, insistenta cititorului nostru a invins.
May 19th, 2009
scris de Jimerino
ATENTIE: acest text contine cuvinte vulgare. Daca nu va tine, nu cititi… pe bune, se vorbeste cu “naiba”.
De ceva vreme am cam rarit contactele cu Salajanul in care m-am nascut, crescut si educat. Pentru ca e departe si lenea e mare si deci vizitele s-au rarit. Dar nu numai d-asta; ele, vizitele, au mai fost, dar fiind iarna, lumea nu prea sta sa faca degeraturi de cine stie ce grad la Shell, cu berea-n mana. Ca asa sunt cartieristii, tin la confort.
E, iaca s-a incalzit, iaca zugravim, fapt pentru care ne-am mutat temporar in apartamentul din Salajan si cu ocazia asta i-am oferit Shmenei (n.r. : prietena autorului acestui text) o seara cu baietii. Ma rog, mi-am oferit mie, dar ea a suportat-o.
Sa-i luam pe rand intai si dupa aia laolalta.
Cezarica
Cezarica este baiatul pe care eu m-am gandit sa-l fac aproape substantiv comun. Pana la urma mi l-am facut un soi de personaj cu al carui nume ii mai denumesc pe cate unii care prezinta una sau mai multe trasaturi ale Cezaricului. De exemplu, fratele prietenului Tankistu este Cezarica. Nici nu mai stiu cum il cheama de fapt, Cezarica e de ajuns.
Nu stiu daca principala preocupare a lui Cezarica (originalul) e sa faca bani sau sa futa, da’ as zice ca sa futa, ca banii cred ca d-aia vrea sa-i faca. Nimic anormal, stiu. Pe Cezarica l-am intrebat odata de una despre care imi povestea ca e buna. “Iti faci treaba cu ea”. Asta rezuma foarte bine felul in care-l preocupa pe Cezarica fututul. Intr-o scurta plimbare cu masina, Cezarica vede un grup de 3 petite de vreo 16 ani. Frana, da inapoi, lasa geamul din dreapta si intreaba…ce credeti? “Ce faceti ma nebunelor?”. Una din ele, urata, zice ca fac bine. Curios, nu? Ce-i zice Cezarica : “intoarce-o si tu pe fata aia”. Adica pe aia care prezenta interes si care era pe role si statea cu spatele. Vorbind cu Cezarica te trezesti la un moment dat intrerupt ori din vorbit ori din ascultat de o replica recurenta: “ce buna-i asta!”. A ajuns sa o zica si la acoperire, ca sa fie sigur ca in caz ca e buna el a fost cel care-a zis-o primul. Mergem cu masina si prin niste coclauri prin “bulgarime” vine spre noi un BMW cu o femeie la volan. Cezarica: “ia fii atent ce buna-i asta”. Se apropie BMW-ul si o vedem pe bunaciune. 48 de ani, cioara infecta, zlatareasa, ce mai, piesa femeia! “Am vazut BMW si am zis si eu…”. Asa-i, trebuia zis, ca daca femeia chiar era buna si ramanea nelaudata, frumos era?
Cezarica ar fi un foarte bun om de televiziune. M-am gandit eu, mare scout de talente. Cezarica stapaneste foarte bine arta de a nu lasa timpi morti in comunicare. Vorbind si sorbind gal-gal din sticla, Cezarica ma intrerupe dupa bunul obicei cu faimoasa replica “na ce buna-i asta”. “Asta” era cu copilul de vreo 4-5 ani dupa ea si Cezarica incepe conversatia. “L-ati luat pe asta micu!?”. “Da, am iesit sa ne plimbam un pic”. Aici vine partea geniala, in replica lu’ Cezarica, care trebuie sa aiba mereu ultima relpica, oricare ar fi aia. “Cel mai bine”. Ma uit la Shmeny (n.r.: aceeasi prietena a autorului) la modu “ba, asta a zis ce mi s-a parut mie ca aud?”. Ma conving din faptul ca radea ca da, chiar aia a zis. Si pune-te pe ras.
Daca e cerere, urmeaza: Giani, Giani&Cezarica si dialogurile lor, Mielu, Pitut si poate si altii.
May 16th, 2009
Pana maine, cititorii acestui blog vor avea de raspuns la urmatoarea intrebare (e grila intrebarea, ho, putorilor). Asadar, na-va intrebarea:
Ce/cine este (un) Jimerino ?
a) un personaj meteoric din Sallinger.
b) ultima achizitie de 17 ani, facuta de maestrul Arsene Wenger la Arsenal
c) ultima achizitie facuta de RaziCuGura in materie de umor porcos
d) nu-mi pasa cine/ce e Jimerino, dar presimt ca-i de rau
May 15th, 2009
scris de Codrut
Avand oroare (printre altele) de microbuze, martea trecuta am ales, ca de obicei, trenul pentru a ma deplasa din Bucuresti in Buzaul natal. In timp ce-mi cumparam bilet, ca un cetatean model ce ma aflu, in stanga mea, la doua ghisee zoiase distanta, cateva turiste tinerele, vorbitoate de germana, se adreseaza angajatei CFR:
-Excuse me, do you speak English?
CFR-ista lasa snitzelul si ridichea deoparte si, apropiindu-si degetul mare de aratatorul unsuros, raspunde: “yes, little”
-Can you please tell me what line is the one for Brasov?
In acel moment, CFR-ista suferi un acces de amabilitate care fu auzit pana pe peron, la linia 6, de unde aveam sa iau acceleratul: “DECI VA DUCETI AFARA, PE STANGA E INFORMATIILE SI INTREBATI ACOLO. VA ZICE DE BRASOV SI TOT CE VRETI DOAMNA AIA. YES?” Femeia rostea cuvintele rar, zgomotos, dar mai ales in romaneste. Turistele, care in prima instanta crezura ca doamnei in uniforma gri ii sarise tandara, se dumirira rapid ca angajata din fatza lor nu era nicidecum suparata, ci doar proasta.
-Information? There? intreba una din fete.
-YES, INFORMATIILE INTREBATI ACOLO SI DUP-AIA VENITI ACI IO VA DAU BILETE.
Domnisoarele lasara in urma casa de bilete, iar CFR-ista amabila isi relua pranzul. Snitzelul mergea mai bine, acum ca ajutase la imbunatatirea imaginii Romaniei. La fel si ridichea. Se freca mai cu spor din spatele geamului care prezenta anuntul “CFR va uraza calatorie placuta” in 4 limbi diferite.
May 15th, 2009
Cine prefera trenul in dauna soselei, cine prefera amabilitatea in detrimentul acrelii, si cine prefera snitelele de pui in general, este invitat sa acceseze blogul de fatza maine (sau azi, dupa 1 noaptea, pentru cei care nu au auzit de saiturile cu torrenti si asteapta filmele xxx de pe Kanal D).
“La doua ghisee zoiase distanta, cateva turiste tinerele, vorbitoate de germana, se adreseaza angajatei CFR:
-Excuse me, do you speak English?
CFR-ista lasa snitzelul si ridichea deoparte si, apropiindu-si degetul mare de aratatorul unsuros, raspunse: “yes, little”
-Can you please tell me what line is the one for Brasov?
In acel moment, CFR-ista suferi un acces de amabilitate, care fu auzit pana pe peron, la linia 6, de unde aveam sa iau acceleratul.”
May 14th, 2009
scris de Ioana
Asa am fost anuntati inca de luni. Cum ca miercuri intre orele 11.30 si 13.30 o sa ne prefacem ca luam foc in cladirea cu multinationale, ca sa vedem cum reactionam la asemenea stres. Lifturile fi-vor blocate imediat ce va porni alarma, usile de urgenta fi-vor deblocate (pentru pastrarea echilibrului planetar) si noi iesi-vom in liniste. Si fara panica.
Vreau sa spun ca ma simt foarte incantata de felul in care s-a reactionat la “vine focu’ “. Pe la ora 10.30 colega mea a facut rezervare la un restaurant cu anotimpuri. De la 10.30 la 11.10 am studiat pe net meniul respectivului restaurant, intru optimizarea timpului petrecut acolo (si ne-a reusit! la restaurant nu am mai rasfoit meniul decat vreo 20 de minute!). La 11.15 asteptam la rand la ladies-room, iar la 11.25 asteptam liftul. Ca doar nu era sa ne inghesuim ca neoamenii pe scari.
Incendiul a fost placut. Mancarea a fost totusi cam scumpa, bine ca a fost buna.
La o eventuala repetitie pentru inundatii as prefera o ceainarie.
May 14th, 2009
scris de Codrut
Iata o replica pe care mi-ar placea sa o dezbatem impreuna: “In loc sa te uiti dupa femei, mai bine ai….”. Continuarea difera de la doamna la doamna : “mai bine ai pune mana pe aspiratorul ala” sau “mai bine te-ai duce la sedinta cu parintii, ca fi-tu iar e corigent la engleza”. Felul acesta de repros este, in opinia mea, total negandit si, deci, eminamente ineficient. Teza mea se bazeaza pe doua puncte. Le vom lua, cum altfel?, pe rand.
1. Inca de la primele cuvinte ale acestui indemn nedemn, femeia face dovada egoismului sau secular. Egoism care a facut-o personajul negativ in toate conversatiile purtate de toti barbatii, in toate barurile din toata lumea. Acest “in loc sa…” nu este decat incercarea aplicarii unei corectii, care, invariabil, va lovi in gol. De ce? De ce? aud cititoarele intreband cu voce tare, desi se afla in timpul programului la ora la care citesc acest text. Ei bine, iata raspunsul: ce le face pe femei sa creada ca nu putem face si una si alta ? De ce sa dam cu aspiratrul in loc sa ne uitam dupa gagici ? Este chiar atat de greu de presupus ca le putem face pe ambele la fel de bine? In fond, cadrul in care se desfasoara cele 2 actiuni nu este acelasi, ergo, riscul de a da gres pe motiv ca vrem s-o facem pe Napoleon lucrand la mai multe maini, este practic inexistent.
2. Sa ceri unui barbat sa nu se uite dupa gagici este impotriva firii. Este la fel de nenatural precum Adrian Mutu fundas-dreapta sau Dinamo in grupele Ligii Campionilor. Imaginati-va, fetelor, cum ar fi sa auziti din cand in cand, pe un ton uracios: “In loc sa te machiezi acolo in fatza oglinzii, mai bine bine ai trece sa iei paine, ca e randul tau”. Ar fi stupid, nu? Ca si cand painea de la magazin si-ar pierde din textura sa pufoasa daca rujul sau rimelul au fost aplicate cu grija.
Uitatul dupa fete este o indeletnicire pentru care ar trebui sa existe mai multa intelegere din partea tuturor. Stiu ca am dreptate, asa ca nu va invit sa va dati cu parerea.
May 13th, 2009
Prieteni cu privirea si curajul intacte,
Maine, pe RaziCuGura vom discuta pe marginea unei replici din ce in ce mai des intalnite din partea sexului frumos. O replica pe jumatate cliseu, pe jumatate repros, care suna cam asa: Auzi, in loc sa te uiti dupa gagici, maine ai pune mana sa….
“Inca de la primele cuvinte ale acestui indemn nedemn, femeia face dovada egoismului sau secular. Egoism care a facut-o personajul negativ in toate conversatiile purtate de toti barbatii, in toate barurile din toata lumea. Acest “in loc sa…” nu este decat incercarea aplicarii unei corectii, care, invariabil, va lovi in gol. De ce? De ce? aud cititoarele intreband…”
May 12th, 2009
Next Posts
Previous Posts