Archive for June, 2009
scris de Codrut
In cazul in care circulati cu metroul si eventual schimbati la statia Unirii, nu se poate sa nu fi observat o chestie la una din intrarile unde se fac abonamentele. Acolo, la orice ora din zi sau din noapte, se afla un grup de doua pana la cinci persoane, de origine rroma, care incearca sa intre fraudulos la metrou. Si cand nu le iese, negocieaza cu tanti de la bilete. Indivizii (ca-n orice intamplare luata parca din zona crepusculara) nu sunt niciodata aceeasi. Uneori e un cuplu cu doi puradei care, folosindu-se de matematica clasei a 4-a (ca dintr-a 5a au inceput fractiile si zecimalele si au fost nevoiti sa renunte), ii explica femeii de la ghiseu ca a achizitiona cu cash o cartela de 10 calatorii este de-a dreptul redundant, intrucat numarul familiei lor nu depaseste (inca) cifra 4. Alteori este un grupulet de tineri delicventi, tuciurii, care isi pledeaza cauza de studenti.
Astazi am trecut pe acolo si am zarit, asa cum ma asteptam, 5 tigani sprijiniti unul pe celalalt, asteptand ca bodyguardul Metrorex sa se sature de parlamentari si sa-i lase sa intre. Moka. Am asteptat o vreme, ca sa vad cum se transeaza o astfel de disputa, incercand sa nu ma apropii prea mult, pe de-o parte de frica, pe de alta parte din cauza ca puteau ingrozitor. Am luat in calcul la un moment dat sa scot telefonul sa-i filmez. Insa, mi-am dat pe loc seama ca daca ma repereaza baietii facand asa ceva, cu totii am fi asistat la o premiera: tigani grabindu-se sa plateasca intrarea la metrou. Intr-un final au fost convinsi sa plateasca, dupa vreo 7-8 minute. Am pus aceasta izbanda in mare parte pe seama faptului ca bodyguardul avea nasul infundat si o rabdare de fier. Tinerii minoritari au intrat orbecaind si fluierand dupa fete. Apoi, unul din ei, trecut binisor de 25 de ani, s-a intros catre cabina de unde achzitionase cartela, si, cu o voce de martir spuse “ai dreacu’… da’ aia micii care intra pe dedesubt…p-aia nu-i fu*eti la icre“.
June 30th, 2009
scris de Fanta Ciutaka
Dupa vreo doi ani in care nici eu nici barbate-miu nu ne mai luaseram un concediu ca lumea, ne-am hotarat in sfarsit sa plecam undeva. Ma asteptam sa ne contrazicem mult si bine pana sa cadem de acord asupra destinatiei, insa, spre surprinderea amandurora, ne-a luat doar 20 de secunde. Mai intai a venit propunerea lui: “Ce-ai zice sa mergem la Vatra Dornei?“. Iar eu am raspuns calma “Nu vin sa stau la ma-ta-n casa in singurul meu concediu nici sa ma bati. Dar ce-ai zice de 2 saptamani la Amsterdam?“. Si Amsterdam a ramas. Ne-am luat doua ghiduri colorate, ne-am facut rezervarile rapid si-n 48 de ore eram in capitala oficiala a tarilor de jos.
Despre mine si barbate-miu trebuie stiti ca suntem un cuplu perfect normal, de 27 respectiv 30 de ani, fara copii (da, mama, stiu, cu cat astept mai mult cu atat cresc sansele sa iasa puradelu’ cu degete in minus). De asemenea, suntem imporiva legalizarii drogurilor de orice fel, considerandu-le niste kestii tare periculoase. Ghinionul nostru este ca nu avem aceeasi aversiune si viziavi de alcool, motiv pentru care in prima zi ne-am imbatat muci si-am cumparat 2 jointuri de la un negru pe nume Berlin. Si eram noi doi, asa…usori, intr-o piata mare si frumoasa de acolo, pe marginea unei fantani colorate, si barbate-miu imi spune:
“Stii… daca am avea curajul sa ne luam macar un singur caine, kestia asta ne-ar face viata mai frumoasa”. Eu, atunci, adunandu-mi ultimele farame de luciditate, ii zic: “Pai ma boule, la caini ti-e gandul? Nu ziceam ca o sa avem si noi vreo 2 micuti prin casa? Avem o varsta si noi“. La care, barbate-miu, perfect intelegator, zise: “Pai nu, ca micuti ii luam, doar nu luam caini gata crescuti”.
httpv://www.youtube.com/watch?v=-slZNNxk9a4&feature=player_embedded
June 29th, 2009
Daca EBA are de gand sa militeze pentru legalizarea marijuanei, sa fie sanatoasa. Colega Fanta, trimisa noastra speciala la odihna in Olanda, ne va zice de ce avem de a face cu o initiativa proasta. Maine, numai pe RaziCuGura. Singurul blog romanesc cu adevarat irelevant pentru oricine.
“Ne-am hotarat in sfarsit sa plecam undeva.Mai intai a venit propunerea lui: “Ce-ai zice sa mergem la Vatra Dornei?”. Iar eu am raspuns calma “Nu vin sa stau la ma-ta in casa in singurul meu concediu nici sa ma bati. Dar ce-ai zice de 2 saptamani la Amsterdam?”. Si Amsterdam a ramas”
June 28th, 2009
scris de Codrut
disclaimer: RaziCuGura isi cere scuze pentru lipsa de umor din textul de mai jos. Uneori sa intampla ca un membru al echipei s-o ia razna si sa fie om serios, o data in viata lui. Urmeaza o serie 343.000 de articole extrem de amuzante. Pe bune.
Draga Sport.ro,
Desi te afli inca in topul preferintelor mele, ceva s-a schimbat. Tu te-ai schimbat. Era o vreme cand te urmaream zilnic, ore in sir (e drept, eram somer pe-atunci). O vreme in care te numeai Tv Sport si totul avea sens la tine in ograda. Insa, Iata ca astazi simt nevoia sa-ti reamintesc motivul pentru care ai devenit televiziune de sport. Motivul pentru care, in timp ce alte televiziuni se luptau pentru nise nedemne si kitchoase, tu ai ales sportul. Simt ca lucrurile nu mai pot continua asa intre noi. Incerc sa joc pe cartea maturitatii si a comunicarii. Sper sa-mi iasa. Si sper, mai ales, sa nu-mi para rau ca mi-am pus sufletul pe tava, la cheremul tau.
Ti-am trecut cu vederea atunci cand, in miezul finalei de la Indian Wells, dintre Federer si Murray, ai dat stiri. Ca si cand, teribil ghinion pentru fanii tenisului, ceva important se intamplase in atletism sau aiurea. Am protestat atunci (eu din fatza televizorului si C.T Popescu chiar de la microfonul la care facea comentariul) insa am incercat sa inteleg. Poate unora le pasa ce avea de spus Dacian Varga despre sansele Urzicenilor la titlu.
Am trecut cu vederea si m-am inarmat cu un zambet superior cand am vazut pentru prima oara Wrestling, la tine, dupa 11 noaptea. Show mai imbecil ca ala nu poti vedea decat la loja din Stefan Cel Mare. In fine, publicul cere, trebuie sa-i dai.
Apoi, de curand, ai bagat o emisiune in care femei goale prezinta stiri. Chilotei si silicoane in tandem cu fotbal. Odios din partea voastra, baieti! Pai numai o juma’ de ora?
Insa, ieri dupa-masa, ai reusit, draga Sport.ro, sa atingi un mic pisc al nemerniciei si al cinismului jegos. Ai reusit sa ma transformi dintr-un telespectator fidel intr-unul exasperat, dezamagit, si, in ultima instanta, indiferent. Felicitari ! Poate imi explici si mie cand a devenit recomandabil si de bun-gust sa intrerupi o mica finala de Wimbledon (Del Potro – Hewitt) pentru a transmite in direct aniversarea a 51 de ani de la nasterea unui analfabet cu cazier !? Poate ne explici tuturor importanta aparitiei la palat, in direct si in exclusivitate, a lui Ghionea, a fratilor Becali si, nu in ultimul rand, a “celui mai nou jucator al Stelei, Balan, care speram ca va face o figura frumoasa”. Presupun ca ar trebui sa-ti multumesc, draga Sport.ro. Esti motivul pentru care am luat o decizie indelung cantarita si amanata. Imi voi lua antena parabolica. Cu 250 de canale, dintre care 2 dau Wimbledonul in direct si nu-l intrerup la minge de break.
Acestea fiind spuse, te las sa reflectezi.
Abandonat si abandonand,
Un telespectator.
June 26th, 2009
scris de Codrut
Eram in parc, cu o roscata inaltuta, nascuta in acceasi zi cu mine, insa cu 4 ani mai in varsta. Ma sorbea din priviri inca de la Iancului, cand am preluat-o intr-un Benz verde, fabricat in februarie anul trecut. Pe fata o cunoscusem la un eveniment de onlainari, tinut cu cateva zile inainte, la Crowne Plaza. A fost, intamplator sau nu, prima oara cand am sucombat in fatza insistentelor sora-mii de a ma imbraca la tweed. Fata avea ochii verzi, sanii mari si un vocabular la fel de sarac precum numarul de trofee castigate de Dinamo. Toate cele trei insusiri speram sa lucreze in favoarea mea pana la sfarsitul zilei. Afara era arsita, dar bancutele din jurul nostru erau strajuite de carucioare de copii si caini de rasa, mici si mari, generatori de zambete si rahat. Pana la 29 de ani, Marina (asa o chema) fusese in Bulgaria de doua ori si la Chisinau de trei ori. Prefera Bucurestiul, desi locuia aici de numai 8 luni, avandu-si originile in Bacau. Accentul de moldoveanca, desi incerca sa si-l mascheze prin eforturi scremute si caraghioase, era evident. Trecusera 2 ore de plimbari prin parc cand ma lasa in sfarsit sa-i pun mana pe picior, pe marginea lacului. Era tot ce puteam spera in atare conditii, asa ca incepusem sa tanjesc dupa aerul conditionat din masina. Am strunit roscata inspre iesirea din parc si am ghidonat-o fara sa intampin dificultati catre portiera automobilului nemtesc. Am demarat lin catre apartamentul meu din Victoriei. La radio se nimeri un James Blunt de cacat. Era perfect.
Odata ajunsi la mine, am pus-o sa se descalte. Isi dadu jos cu o oarecare retinere facaturile Puma. Spre usurarea mea, nu-i puteau picioarele deloc. Ar fi fost pacat s-o dau afara pentru atat de putin. Dupa expresia fetzei am dedus ca privelistea de la etajul 19 a capitalei ii intari convingerea ca a nimerit bine, macar pe termen scurt, in aceasta lume nebuna. Din bucatarie aparu Jean, bucatarul, cu un cutit in mana. Muierea scoase un tipat ascutit care ii dezvalui dintii albi, precum si o vena subtire de-a lungul tamplei. -Usurel, papusa, el e bucatarul. Jean saluta politicos si se scuza inutil. Ochii duduii tradau o ciuda indreptata catre sine; teama ca statutul de taranca ce nu mai vazuse bucatar profesionist o dadu de gol, facand-o sa etaleze un zambet aschimodic si fortat. Credea c-o daduse in bara. Am linistit-o facand o gluma excelenta despre valetul Jeeves, cunoscut personaj al lui Woodhouse. Desi nu-i cunostea pe cei doi, isi reveni pe data si accepta bucuroasa un cockteil pe care nu-l ceruse. La fel si pe al doilea si pe al treilea. Pe al patrulea si-l prepara singura cu dexteritatea unui boxer intre runde. Tocmai cand ma pregeateam s-o atentionez ca daca-mi pateaza parchetul o zbor in suturi, fata renunta la camasa business-casual cu care-si facuse aparitia cateva ore mai devreme la Iancului, ramanand intr-un maieu alb, simplu. Fara sa insist in vreun fel, scoase un telefon Alcatel din geanta, schimba cartelele, apela rapid un numar si dupa 4 secunde de asteptare, rosti impleticit “Alo, Violeta…da fata io-s…nu cre’ ca vin in seara asta la camin. Dorm la un pretin…”
June 25th, 2009
scris de Tavi
As vrea sa fac o scurta istorisire a unei intamplari dintr-o perioada a vietii mele nu demult apusa. Totul se petrecea atunci cand mingea de fotbal reprezenta 2/3 din incarcatura ghiozdanului, chilotii nu trebuiau schimbati zilnic, profu’ de filosofie iti punea o nota de 2 pe luna (gatzii ma-tii dar) si, nu in ultimul rand, chiulul avea inca o insemnatate frauduloasa: clasa a 11-a.
Impreuna cu tovarasul meu de suflet, Manea, ii pregatim profesoarei de informatica una de sa ne tina minte toata viata ei de comunista: un chiul ca la carte. (doar nu credeati ca doi pumni in cap, aia numa’ la OTV). Zis si facut. Iustin, baiat chipes si matur, care fu*ea in clasa a 11-a mai mult decat niste tovarasi de-ai mei intr-o viata, ne-a oferit cheia apartamentului sau in care statea singur. Acolo se aflau femei, tigari, droguri si bautura plus 2 calculatoare cu quake 3 si starcraft instalate ( se face pentru toti gamerii fani Razi Gu Gura ).
Manea cerand indurare pierzand joc dupa joc, restul clasei la ore – ce poate fi mai frumos?!
Cam pe la jumatatea orei, Iustin, manat de o responsabilitate paterna si de profa de info, fata tinerica cu 3 copii si plina de draci pe ea mine, pune mana pe telefon si-l suna pe Manea. Mai jos conversatia:
Iustin: “ Ba, te- a vazut profa ! Veniti repede la ora”
Manea (catre mine): “Coaie m-a vazut profa…hai la scoala ca o prostim noi cumva”
Tavi: “ Ba ia vezi, pe mine m-o fi vazut?”
Manea (catre Iustin): “ Ba, p’asta l-a vazut?”
Iustin: “ Doamna, pe Tavi l-ati vazut ? “
Ras isteric in clasa – profesoara isterica in cancelarie – mama isterica la scoala – Tavi si Manea munca in folosu’ scolii 3 zile.
Placerea de a chiuli – NEPRETUITA!
June 23rd, 2009
scris de Codrut
Cu totii ne aratam in felul nostru respectul pentru tara in care traim. Unii aleg sa voteze, altii nu arunca hartii pe jos, iar cei mai multi prefera sa nu mictioneze in intersectii. E treaba lor. In duminica ce tocmai a trecut, RaziCuGura a ales sa se alature unui protest decent, impotriva unei legi imbecile date de imbecili. Daca vreti sa stiti despre ce-i vorba, intrati aciisa, pe blogul initiatorilor protestului. Daca va e lene sa intrati sa cititi despre ce-i vorba (si foarte bine ca va e lene, cititul e pentru idiotii cu dioptrii si prea mult timp liber) va zic eu pe scurt:
interdictia de a mai face fotografii in oras sau de a fotografia persoane cunoscute atunci cand suntem invitati in locuintele lor, sub riscul inchisorii, precum si interdictia exprimarii unor opinii folosind numele, imaginea, vocea sau asemanarea unei alte persoane.
Pentru cititorii nostri mai speciali, se impune o pilda ajutatoare: sa presupunem ca frac-tu al mic da examenul de condus si il ia cu brio inca din a 5-a incercare. Are 18 ani impliniti iar o asemena izbanda se cere sarbatorita, cum altfel, cu mult alcool. Ma-ta si tac-tu s-au tirat la tara tot weekendul sa culeaga prunele, merele, perele si, in principiu, orice fruct sau leguma ce are potentialul de a fermenta si a te imbata muci.
Asasar, casa e voastra si a prietenilor vostri consumatori seminte de bostan “care face bine la digestie” mai ales daca sunt consumate pe trotuar, pe o bancuta. Va puneti pe baut, muzica buna curge (intrerupta ocazional de laturile fonice ale vecinului de sus, care asculta Beatles si Pink Floyd) si, la un moment dat, artistul din tine scoate telefonul proprietate personala. Si cum minutele de pe cartela au fost epuiazate inca de luna trecuta, nu-ti ramane decat sa te folsesti de cealalta utilitate a sa: camera foto (credeati ca zic Solitaire, asa-i?). Il tragi in poze pe fratiorul beat-turta care va ramane imortalizat pentru posteritate in timp ce facea flotari gol-pusca in cada. Acum intervine perversitatea noii reglementari. Fiti pe faza. Fratiorul betivan sufera o drama: mimoza roz, caruia i se adresa cu apelativul “Fa”, respectiv “Fa, vito” cand se pilea cu Tanita, il paraseste definitiv dupa vizionarea de acum celebrului foto-montaj in cada. Asa ca fratiorul decide sa te actioneze in instanta, cat oi fi tu de primul care i-a dat reviste porno cand erati mai mici. Si va castiga procesul. Si nu-i corect. Si de-aia ne-am adunat noi cu blitzurile in fatza Casei Poporului. Pentru tine! Pentru ca tu si toti fratii mai mari sa-si poata umili rudele de sange si sa-i dea pe net, fara frica de amenzi si parnaie.
Disclaimer: Desi exemplificarea de mai sus este trasa de par si ar constitui ultimul motiv pentru care ar trebui sa ne ingrijoreze isprava conducatorilor nostri, noi credem ca mesajul a fost expediat cu succes.
PS: Pentru cei din provincie care nu stiu pe unde vine Casa Poporului, trebuie precizat ca este chiar langa Parcul Izvor, locul unde ar fi trebuit sa se zbenguie intr-o noapte de mai, daca nu i-ar fi tepuit aia de la Depeche Mode :ranjet sadic:
June 22nd, 2009
“Sunt intr-adevar un exemplu”, consemna un barbat intr-un jurnal intim. “Nu beau, nu fumez. Nu ma duc la teatru, nici la cinema, si sunt total credincios sotiei mele…Niciodata nu ma uit la alta. Ma culc in fiecare seara la ora opt si ma scol in zori , ca sa ma duc la treaba. In fiecare duminica ma duc la slujba religioasa. Insa totul o sa se schimbe de indata de voi fi iesit din inchisoare”
fragment din “Potopul” de J.M.G. Le Clezio
June 20th, 2009
scris de Codrut
Doina si Relu se indragostisera unul de celalalt in clasa a 8a si luara decizia indrazneata de a se inscrie la acelasi liceu, pentru a putea sa-si traiasca iubirea nestingheriti. Decizia le fu inlesnita de faptul ca erau domiciliati in Tecuci, oras martir, cu un singur liceu, un singur parc si un singur televizor color.
Viata de adolescent parea una fara cusur pentru cei doi iubiti. Asta pana prin anul doi de liceu, cand Relu calca stramb. Acesta incerca sa-i explice situatia cat se poate de matur Dorinei: era la un chef la care el, Relu, fu tarat de catre niste colegi carora cumintenia le este o notiune straina. Iar el, Relu, dupa ce gusta de doua-trei ori dintr-un pahar cu cola in care niste jegosi picurasera whiskey, se trezi sedus, incoltit, dezbracat si violat de o tanara ticaloasa blonda, de 43 de kile. Atunci, el, Relu, realizand ca trupu-i fusese batjocorit, intinat si deturnat de la monogamie, se hotari sa se duca repede repede la iubita sa, Dorina, sa-i explice prin ce trecuse. Din fericire, nu fu nevoie de aceasta deplasare in graba, caci ea, Dorina, navali in camera chiar in momentul in care el, nefericitul Relu, era supus torturii mai sus-povestite. Negasind in camera un obiect care sa-i faca cu adevarat rau iubitului ei, Dorina se scotoci prin geanta si dadu peste rozeta primita cadou de la unchiu’ Aurica. Urmara cateva clipe de liniste si nesiguranta, in care Dorina se hotari pe cine pedepseasca mai intai. Se hotari asupra pipitei, insa aceasta lesina instant si asemeni unui Terrier adormit in vederea tunsului, elibera o flatulenta zgomotoasa, dupa care ramase inerta. Relu facu apel la calm, la ratiune, la judecata, la Hristos, la tatal acestuia, insa era ca si cand rozeta avea o minte proprie. Cu siguranta Tecuciul nu mai vazuse asa ceva de mult timp. O duzina de pumni bine tintiti il facura pe Relu sa faca un legamant cu sine (dupa 2zile, cand iesi din coma) : data viitoare va rezista tentatiei, va bea numai fanta.
June 19th, 2009
scris de Cristi
Ma numesc Aurel Negrescu si reprezint compania Gold Corporation. In timp ce altii scot banii din tara, Rosia Montana ne aduce 4 miliarde de dolari. Ne aduce noua, romanilor. Cum compania noastra a stat sold la sold cu comunitatea locala, in curand vom pune bazele celui mai modern sat din Romania. Vom include incalzire centrala in grajdul vacilor si aer conditionat in cotetul gainilor. Porcilor le vom monta piscina si jacuzzi. Cat priveste drumul, il vom face pe trei benzi, una pentru animale, una pentru carute, si ce’a de-a treia pentru masini Dacia Logan. Inutil de spus ca aceasta strada ultramoderna va fi semaforizata inteligent la intersectia cu ulitele adiacente, astfel incat turmele de oi vor avea intotdeauna prioritate.
Va promit ca investitia se va face conform standardelor europene in vigoare – vom folosi cianuri ecologice, si vom crea mii de locuri de munca, asigurand un somaj prezidential, de sub 10%.
Acestea fiind spuse, va propun sa urmarim oamenii de rand, platiti cu 50 lei, care’si dau cu parerea despre cum ar trebui investiti banii. Caseta, va rog:
Reporter: In ce ati investi 4 miliarde de dolari?
Elena B, studenta: Scoli, Liceuri, Universitati
Marian V, taran: Cartofi de samanta, Gratare, Romexpo
Mircea B, tinichigiu: Fabrici de chibrituri, Sali de box, Autostrazi suspendate
Codru, blogger: Motoare de cautare, E-development, RoBlogFest
Emil B, salahor: Pacat ca n-avem noi putere de decizie, astia mai mici.
June 18th, 2009
Previous Posts