blog de râzi şi cu gura

Al treilea pas: Panda

May 12th, 2009

scris de Costi

In a treia zi a urmat o desfasurare de fortze mulinetice si de munitzie vie sub forma de rame, viermusi, lipitori, fluturi, mormoloci si alte coropisnitze. Rama s-a infasurat pe  ac normal , impotriva vointzei ei, intai cu mana stanga, apoi cu dreapta, apoi buchet din numar par, apoi fular impletit: doua pe fatza, doua pe dos, dupa care le-am legat cu funditza, ajutat de un tovaras care punea degetul pe nod, culminand cu o ikebana de rame cu viermusi, toate spre deliciul pestilor care au continuat sa ne ignore precum nevestele, da’ acu’ sufeream.

S-au tzinut slujbe religioase pioase, ne-am impartasit si spovedit , moment prielnic de a mai rade 5 litri de vin, apoi am trecut la incantatzii, blesteme, injuraturi, ne-am urat fir intins, fir incurcat, fir lycra, ne-am rahatzit in toate lansetele, nu ne-am spalat pe maini, pe picioare , de am ajuns sa nu ne mai suportam, nazal vorbind. Am lansat toate sculele la apa, in diverse stiluri: smuls, liber, surubel sau sfredelus, fortzat, am pus plumbi usori sau mai grei, culisantzi, crocantzi sau ignorantzi, cu nada sub forma de pufuletzi, mamaliga, marmelada, cipsuri cu arome de toate felurile, ace din zahar candel cu aroma de caramel si am folosit rame prostituate pentru pesti cu acte in regula.

Fiecare lanseta lasata la apa se stropea cu mied din belsug si cu friptura de miel. Prin dreptul pontonului treceau pescari adevaratzi, cu niste mutre de te lua cu hiori, oameni amaratzi, nu stiu de unde scoteau bani pentru benzina folosita la motoarele de 50 cai din rasa Honda atarnatzi de barca. Noroc ca nu se balegau.Vai de mama lor!!!

Panda a fost extrem de utila, ne-a calit nervii asa cum se caleste ceapa, la foc mic. Nici o scula nu s-a clintit. Cel putzin alea de la vedere. Am stat ca boii la bariera aproape trei zile si am asteptat un semn. Care n-a venit, spre disperarea noastra. Marea problema a fost sa ne gasim scuzele care ne-au imbarbatat intotdeauna si ne-au facut sa ne intoarcem in fiecare an, cu sperantza din nou vie, asa cum le sade bine unor pescari hoinari si betzivi ce suntem. A fost frig, zicea unul, apa mare, altul zicea ca pestele se bate de mal si depune icre, moment in care este in transa si-l doare-n cur de rama noastra, n-am nadit locul, l-am nadit prea mult, canta Maria Tanase prea tare, nu mai vorbitzi tare, nu mai vorbitzi incet, nu mai vorbitzi de loc…de timp…de mod…Alte motive va vin in cap si voua, dragii mei?

Entry Filed under: 1