blog de râzi şi cu gura

Buchetu', fata, prinde buchetu' !

May 25th, 2009

scris de Codrut

motto : In a marriage there are the 3 rings: the engagement ring, the wedding ring and the suffering (Red Forman, That 70s show)

Am fost la nunta si m-am distrat. (Nu, fetelor, stati linistite, nu a fost nunta mea). Sindrofia avand loc in Pitesti, ceva pregatiri suplimentare s-au impus. Primul lucru (si cel mai greu, alaturi de acceptarea vestii ca la nunta nu se da bere) a fost sa ma las convins sa particip. Apoi lucrurile s-au asezat. Trenul a mers lin, provincial, restaurantul aratos si elegant, sute de barbati la costum avand la brat femeia iubita (sau nevasta, dupa caz). Avand o experienta limitata in ceea ce priveste nuntile, am decis ca, mai intai de toate, sa observ tot ce misca. Apoi, dupa 12, sa-ncerc sa ma si distrez. M-am lipit de o carafa de prigat nectar de struguri si lucrurile intersante nu au intarziat sa apara.

Mai intai, hora. Ce lucru minunat si imputit. Legenda spune ca intr-o noapte de pomina, in care Bachus era invocat mai ceva ca Miorita in visele erotice ale lui Gigi, Petronius, arbitrul elegantei, i-a prins pe slujitori gustand pe sestache dintr-un butoi mare de vin. Intrebati fiind “de ce ati, facut-o, ma, panaramelor?“, cei 30 de slujitori, femei si barbati, au raspuns ca le era racoare, si au zis sa se incalzeasca si ei oleaca. La auzul acestei replici impertinente, Petronius, care era mult prea rafinat ca sa ordone moartea cuiva pentru atat de putin (in definitiv, vinul din care bausera cei 30 era de o proasta factura, fiind primit in dar de la o parasuta furata de sub nasul lui Nero), Arbiter Elegatiae, le zise asa: “V-a fost frig, a? Pai, uite cum facem. V-asezati la masa, bagati la matz vreo 4 feluri de mancare, va dau si vin, dam drumul la o muzica saltareata, iar apoi va luati cu totii de umeri si dansati in cerc cateva ceasuri. La sfarsit, ala care pute cel mai rau a transpiratie e declarat invingator si i se permite sa borasca tot, a doua zi“. Asta spune legenda, iar mesenii zilelor noastre se gandesc ca cine sunt ei sa se puna cu traditia.

Momentul culminant al serii a fost aruncatul buchetului, pe spate. Un fel de miutza, cu buchetul in loc de minge, mireasa pe post de portar binevoitor, si 8-9 femei care joaca fiecare pe pielea ei. Acest moment-cheie al nuntilor de pretutindeni cred ca merita un scurt documentar. Este poate singurul moment in care, fara voia lui, din greseala, impotriva oricarei brume de noima, un barbat anume, dn atatea zeci sau sute, pica de prost. Buchetul zboara, una din dudui se zbate sa ia fatza adversarelor, ca un veritabil Luca Toni, si prinde buchetul. In decurs de numai cateva zeci de secunde, toata lumea uita de mireasa, uita de cea care a prins buchetul si toate privirile si urarile se indreapta catre nefericitul care a insotit-o la nunta pe vanatoatea de buchete. “Bravo, ba, baiatule” se aude parca in 4 limbi straine; batai pe umar de la necunoscuti, rasete si remarci de compatimire. Toate sub privirea galesa a iubitei, care isi tine prada cu ambele maini, adulmecand-o si protejand-o de “ofticatele si impiedicatele alea”.

Entry Filed under: 1