Posts filed under 'Da' nu-i corect'
scris de Codrut
Posesor de incheieturi marunte, dar mai ales pacifist din strabunic-in-tata-in-fiu (l-am sarit pe Tataie, Dumnezeu sa-l ierte, caci era iute la manie, ceva de speriat), de multe ori am iesit mai degraba sifonat din confruntarile directe. Atunci cand nu imi alegeam oponentii asa cum trebuie, a doua zi imi dadeam seama ca ramele de la ochelari trebuiau schimbate, nemaifiind, evident, in pas cu moda. Precizarile umilitoare fiind facute, sa purcedem cu amintirea.
Tocmai facusem 11 ani de la nasterea-mi tomnatica, intr-o zi de 2 octombrie (cadourile le primesc la adresa din Buzau, ca n-am viza de flotant in dristor). Ne stranseseram cu totii, gasca de puradei, in spatele blocului 8C . Capsuna, vecinul de la 7, cu un an mai mare, imi atrase nu foarte subtil atentia ca am fermoarul de la pantaloni deschis. In mod normal as fi primit atentionarea cu un ranjet, insotit de replica mea preferata: “tac’tu n-are servici, boule!”. Reuniunea beneficiind, insa, si de prezenta Mihaelei de la 8G, lucrurile stateau de asta data un pic altfel, orgoliul iesind in astfel de situatii din starea sa latenta, chiar si la un pusti de 11 ani, pasionat (ulterior inspaimantat) de matematica. Onoarea imi fusese patata, iar Capsuna trebuia sa plateasca intr-un fel sau altul. Lumea pufnise in ras, in timp ce figura mea tinereasca, fara de prihana pana pe la sfarsitul liceului, mi s-a inrosit subit. Ceva trebuia facut. Am incercat sa mizez pe insulta din ciclul “oldies but goldies”: “Daaa?? Tac’tu n-are servici“, cea mai sus mentionata, insa rasetele nu se opreau. Mihaela insasi, curva dracului, radea cu gura pana la urechi, desi cu numai cateva zile inainte ma urcasem pe centrala sa-i aduc fluturasul de badminton care aterizase acolo de proasta ce e. Imi riscasem viata pentru o tradatoare. Intr-o fractiune de secunda m-am napustit asupra lui Capsuna cu karata mea de piatra (pe atunci nu exista, bai, pumn, ca acu’) lovindu-l in umarul drept. Rasele se potolira. Bataia incepuse.
Lumea si-a ales taberele. Cu mine tineau Florin, Razvan, var-miu, si Geolgau. De partea lui Capsuna Laurian erau Ghizdeanca, alt Florin si Dan. Mihaela se tirase, ca o muiere care te starneste si apoi se ridica de pe bancutza, sub pretextul pueril ca “ne vede lumea”. Bataia s-a desfasurat pe parcursul a 3 reprize. Intrucat si eu si Capsuna eram posesori de ochelari, regula nescrisa era sa nu ne lovim la fatza. Si nici la stomac ca durea rau; eventual evitam si picioarele caci eram fotbalisti bunicei amandoi. Totul era permis in rest. La un moment dat, il prind pe Capsuna intr-o priza sireata, si m-apuc sa-i car karate in spate. El, traspirat si unsuros de la natura, reuseste sa scape din stransoare si-mi aplica o palma (!!!) peste obraz. Putea sa-mi sparga ochelarii ! Violase codul ochelaristilor. Ramasesem masca. Wtf, cum ar veni. Pe margine, vazand acestea, Cata, var-miu mai mic, care tocmai iesise la o vanatoare de lacuste (era pasionat de lacuste) interveni ca o ruda de sange ce-mi este. Se arcui (precum Zoltan Ritli in poarta Stelei, la acea vreme), si-si propti karata in arcada nefericitului Laurian, care se lasa pe vine si incepu sa schelacaie: “Baaaa, esti spus !! Mi-ai spart ochelarii, tu stii ca tata n-are servici?” Lucrurile degenerasera. Intr-o clipita isi facu aparitia si Tataie care, de la etajul 5, vazuse cum Capsuna, bestia, ma trase de par in repriza a 2a. Nestiind ca lucrurile luasera o turnura favorabila mie, multumita verisorului meu pasionat de radaste (era pasionat de radaste), se apuca sa-l insulte pe Capsuna si sa-i care suturi in fund. Desi plangea destul de zgomotos, cu totii am reusit sa distingem cuvintele lui Tataie in urma sa: “Tu nu te uiti ma ca esti mai mare? Te iei la bataie cu copiii astia? Du-te dom’le acasa ca tac’tu saracu nici acu n-are de lucru”.
March 30th, 2009
Fara sa fac vreo fixatie pentru opera lui Shakespeare, va anunt ca urmeaza o noua povestire, cu un nou Romeo. De data asta nu este vorba despre un hamster gatuit cu manutele astea doua, ci de un fost vecin. Ca sa nu existe nicio confuzie, ne vom referi la Romeo din aceasta poveste folosindu-ne de porecla pe care acesta o avea cand eram mici: Cioara.
Din mama suedeza si tata finlandez cu matusi in Simileasca*, Cioara s-a remarcat inca de mic prin cateva trasaturi rare, pe care le puteai gasi numai la indivizi unul si unul. In primul rand, avea un sut puternic cand tragea la poarta si la ficat. Se diferentia de asemenea de ceilalti copii prin abundenta de saliva+mucozitati, cu care isi marca teritoriul, astfel incat, nu putini fiind cei care credeau asta, intreg orasul Buzau ii apartinea.
Intr-o splendida dupa-amiaza de primavara, Cioara si tovarasii lui, Micky, Cǎtalǎ si Chizdǎ au hotarat sa descinda, asa, de control, pe terenul de tenis din spatele liceului Mihai Eminescu. Aveau asupra lor tevi de plastic, cate un castravete furat din piata, precum si murdarie la bot. Eu ma aflam acolo la prima si ultima lectie de tenis de camp din viata mea. Cei 4 miltiplu-repetenti s-au asezat strategic pe laturile terenului, sperand astfel sa puna laba pe cate mai multe mingi de tenis (rachete furasera deja, greul trecuse). Cu totii ii stiam, cu totii le stiam de frica. Speram, intr-un fel, sa se multumeasca cu 2-3 mingiute si sa plece acasa. In schimb, ei se multumeau sa faca bilute pe margine, amenintand, ocazional, participantii la lectia de tenis. Din repertoriul lui Cioara, aka Romica, nu lipseau: “Baaaa, Aragaz, vezi sa nu-ti cada aragazu’ in cur…’dreacu de aragaz”(??!!) sau “Costinee dai mie sapca aia dupa? Ca bat la tine pa sub trompa ca la felu’ paispe… ‘dreacu de schilod cu sapca lui… “.
Dupa o ora, intr-un ocean de stres, m-am hotarat sa ma apropii de latura terenului strajuita de falnicul Chizda, pentru a bea o gura de apa. Vazandu-ma ca ma apropii de tzasnitoare, tanarul cu minim 3 ani mai in varsta decat oricine pe o raza de 2 km patrati, facu si el acelasi lucru, nescapand din ochi schimbul de mingi din teren. Lasa pe mai tarziu lupta cu bucatica de castravete infipta in maseaua dreapta-sus si rosti ca pentru sine:
-Vai, uite un aragaz cu 4 ochi.
Eu, tip impaciutor, matur, si cu genunchii moi, i-am raspuns:
-Nu sunt aragaz ! (adevarul e ca in momentul ala nici nu aveam ochelarii pe nas, deci nu putea fi considerata o provocare raspunsul meu. Cel putin asa credeam).
-Ce-ai zis, ma? fu raspunsul scurt si plin de stropi al batranului Chizda.
-Pai…n-am ochelarii la ochi, am inatarit eu, incercand sa fac apel la ratiune cu singurul elev din oras care fusese exmatriculat pe motiv ca urinase in timpul orei de desen.
Gatul mi se uscase si mai rau, asa ca ma aplecai sa iau o gura de apa, constient fiind de pozitia vulnerabila in care aveam sa ma gasesc pentru cateva clipe.
-Sa mori tu?! ma chestiona Chizda rastit si-mi aplica un stang sanatos in negura dintre buci. Atunci na de-aici sa te-nveti minte, continua el. Apoi isi retrimise in inspectie cele 2 degete in cautarea fasiei de castravete din masele.
Cioara si ai lui imi distrusesera odata pentru totdeauna sansa la o confruntare cu Federer, iar pentru asta aveam sa-i pedepsesc cativa ani mai tarziu.
*Simileasca = cartier minoritar, de la periferia orasului Buzau, ce abunda in carute si armasari de 50 de kile.
March 26th, 2009
Ma vad obligat sa fac una-doua precizari privind dimensiunea…spatial-temporala a evenimentelor cu vino’ncoa.Ele sunt urmatoarele: Era o seara previzibila, ne dusam, ne parfumam, iesim pe la vreun opt noua “la sosea”. Prima oprire…la pietricele. O terasa la fel de originala ca asteptarile noastre din seara aia: mese si scaune rosii din plastic si niste pietricele albe pe jos. O bere, Gil, Tavi, Biscy, Codrut si subsemnatul, doua beri, poate trei. Venise ora de sinceritati, de introspectii meditative. Pe rand. Tavi varsa o lacrima… ca nu are nici un prieten bun, asa cum si-ar dori. La aceasta concluzie s-a ajuns dupa un mic sondaj in care fiecare isi numea cei mai buni prieteni. Tavi nu a fost in topul preferintelor nimanui. Biscy, cu sinceritate de puisor de lopatari, il numeste pe Gil ca fiind cel mai bun prieten. Codrut izbucneste: “Cum’m'np’la’mea, ne stim din clasa-tai si nu-s prietenu’ tau cel mai bun?”. Gil era multumit dar se simtea dator cu a potoli cumva spiritele. Biscy era derutat si cauta niste explicatii..”mmm eee nbbb pp”. Situatia scapa de sub control. Asa ca zic: veniti incoa.
March 25th, 2009
In timp ce altii savureaza goluri, puncte si perspectiva unui viitor luminos, Gloria Buzau, (gloriosii mei !!!) se afla pe ultimul loc. Ceea ce altii nu stiu, insa, este ca echipa noastra de suflet are la varf oameni capabili, care gandesc impotriva curentului. In timp ce Rapid, Dinamo si Craiova se bat ca niste chiori pentru locul 1, Gloria Buzau se va multumi cu cele 6 puncte pana la sfarsitul campionatului, pentru ca in ultima etapa sa se foloseasca de palmaresul si culorule Olimpiei Ramnicu Sarat si sa piarda cele 6 puncte la UEFA. Va castiga astfel campionatul cu zero puncte. Ca la Wist, stii ?
March 24th, 2009
La carciuma sau in vizita pe la prieteni, in timpul meciului savurat cu baietii sau intr-o sambata cu musafiri pe cap, exista cateva lucruri pe care barbatul le va afla scurt si sententios, mai cu seama atunci cand in camera se iveste un calup de cateva secunde de liniste subita.
De pilda, “Ai baut destula bere…nu crezi?” se incadreaza perfect, in ciuda formatului interogativ, in aceasta categorie. Pentru o astfel de intrebare-capcana, exista doua raspunsuri, ambele, desigur, cu du-te-vino: “Ba da“, respectiv “Nu“. Desi prima varianta pare a fi, la o prima scrutare a ‘grilei’, cea corecta, nu va lasati pacaliti. Este exact genul de raspuns care provoaca, aţâţă si imbraca haina unei riposte de ochii lumii, in lipsa unui instructaj prealabil. Asadar, daca va hotarati sa mergeti pe mana alunecosului “ba da“, este vital ca rostirea acestuia sa nu fie urmata de un (al 50-lea) gat sanatos de bere. Alcoolul consumat dupa “ba da” trebuie asimilat intr-o maniera demna si matura, adica pe ascuns. Nu uitati ca atunci cand acele doua monosilabe sunt rostite, admiteti un adevar pe care inaintasii nostri l-au descoperit pe pielea lor, pe la o mie opt sute si ceva, anume ca nu tu, barbatul, ci ea, femeia, stie cate beri inseamna destule beri.
Cel de-al doilea raspuns, “nu“, este rezervat exclusiv utilizatorilor experimentati ai combo-ului prietena-de-minim-6-luni + bere-nu-apa. In cazul in care totusi doriti sa puneti la bataie batranul “nu“, ageamiu fiind, iata cateva sfaturi de care trebuie sa tineti cont, negresit:
1. Asigurati-va ca aveti in buzunar urmatoarele: bani de taxi, bani de flori, propriile chei de la casa.
2. “Nu“-ul trebuie rostit prelung, milog, la adapostul unei grimase prietenoase, nu concomitent cu o ragaiala de 42 de secunde, urmata de exclamatia “Sa moara bibi, un nou record!!”
3. Daca in loc de “Nu, nu cred ca 2 beri e prea mult“, va iese pe gura “Mars de-aici, nu vezi ca pierde Steaua?!“, reveniti la punctul 1 si rugati-va la Dumnezeu.
March 18th, 2009
Welcome to Wordpress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!
March 18th, 2009
Next Posts