blog de râzi şi cu gura

De-a telenovela. Sa mergem la cumparaturi!

April 23rd, 2009

scris de Ioana

Eusebio tranti pe podea sacosele incarcate cu produse de la mercado.

- Ai luat tot ce am scris pe lista? intreba Esperanza.

- Da, tot, raspunse Eusebio sfarsit. Si am alergat spre casa, sa le ai cat mai repede.

- Foarte dragut din partea ta! Acum am sa te rog sa cureti legumele si sa le pui in apa rece. Eu trebuie sa plec, ma intalnesc cu Prudencia si cred ca din cauza ta am sa intarzii. Stii ca eu nu intarzii niciodata decat daca ma retii tu!

- Bine corazon, dar …. pot sa-mi trag sufletul mai intai?

- Te pomenesti ca oi fi obosit! Eu cum pot sa le fac pe toate si sa nu obosesc??? Bine. Odihneste-te, nevolnicule!

- Avem …. avem ceva de mancare? Adica … sunt plecat de azi dimineata si mi-e un pic foame …. daca nu te deranjeaza!

- Fireste ca avem mancare! Am gatit fasole pastai cu afumatura! ca deh, eu am timp sa le fac pe toate fara sa ma plang ca ….

- Mmmm ….. Fasole pastai cu afumatura! Suna grozav! Cu ce ai afumat mancarea?

- Cu ea insasi! Am uitat-o pe aragaz. Si nu mai pune atatea intrebari.  Detest sa intarzii la intalniri, si din cauza ta …

Prudencia statea in fata magazinului, asteptand. Esperanza nu se zarea niciunde, dar ea mereu intarzia si dadea vina pe  bietul Eusebio. Ce casnicie fericita aveau! Erau invidiati de toata familia, desi la inceputuri starnisera un mare scandal. Dar s-au potolit cu totii (adica femeile, ca barbatii nu indraznisera sa isi spuna vreo parere) cand au vazut ca dincolo de cosmeticalele cu sare de mare si apa de izvor pe care le vindea prin corespondenta Eusebio era baiat bun.  Ba mai mult decat atat, matusa Graziella ajunsese sa il adore. Eusebio ii daruise de ziua ei o crema de fata absolut minunata, cu care matusa isi ungea picioarele de cate ori se strica vremea. Nu ii trecuse durerea de oase, in schimb crema facuse minuni pentru bataturile ei. Ceea ce insemna mai putine vaicareli, iar asta era apreciat de toti (mai ales de barbati, ca femeile erau ocupate sa se certe intr-una intre ele si nu asculta nimeni ce zicea Graziella). Da, o familie grozava!

- Iata-te! se auzi vocea usor sparta a Esperanzei. De cand te astept! Cred ca ne asteptam una pe alta in colturi diferite, continua ea convinsa.

Prudencia mai privi o data de-a lungul strazii mici si pustii, dar decise ca e inutil sa isi corecteze verisoara. O apuca de brat si intrara impreuna in magazinul de haine. Prudencia murea de nerabdare sa ii arate niste sosete aflate la promotie, doua sosete la pret de o pereche. Erau din poliester , si s-ar fi potrivit grozav in cizmele pe care vroia sa le incalte duminica.

Entry Filed under: Acu' inventezi!