blog de râzi şi cu gura

Intrand in casa ca o furtuna, Esperanza isi tranti geanta pe dusumea.

“Ya no puedo mas!” spuse ea cu naduf.

Neintelegand ce se intampla, Eusebio fugi sa inchida toate geamurile, sa nu se sparga de la curent. Dar cum furia Esperanzei nu parea a se fi topit, uitand ca nu stie o boaba spaniola  intreba:

“Pero que pasa, querida?”

“Querida? Tu sa nu indraznesti sa-mi spui mie querida!”

“Iarta-ma scumpa mea, stii ca nu vorbesc spanioala ………” indrazni Eusebio.

“Pai nu stii, evident! Tu nu stii nimic! Nu poti nimic, nu intelegi nimic! Bueno para nada ce esti!”

Zdrobit de propria-i micime, Eusebio ridica spre ea mainile impreunate intr-o rugaminte muta.

“Un lucru te-am rugat si eu, doar un lucru! Atat ti-am cerut sa faci pentru familia mea! Sa o impaci pe verisoara mea Prudencia cu unchiul cumnatului tau, Coraje. Atat ti-am cerut! Tu, fireste, nu ai putut, iar acum Prudencia sufera cumplit! Parca vad ca va trebui sa o invitam la noi la masa duminica!”

Perspectiva unei mese de pranz alaturi de Prudencia i se paru insuportabila lui Eusebio.

“Poate ca relatia lor nu a fost facuta sa dureze !” incerca el. “Ma gandesc ca mai bine ii facem cunostiinta cu cumnatul unchiului meu, cu Giuseppe.”

“Iar incurci spaniola cu italiana!” spuse Esperanza. In vocea ei se simtea insa un inceput de liniste. “Giuseppe nu-i baiat rau”  facu ea o concesie de dragul Prudenciei. “Sa te duci la mercado dupa niste legume proaspete. Ii invitam pe amandoi la masa duminica” mai zise ea, si zambi.

Fericit de intorsatura placuta pe care o luasera lucrurile, Eusebio iesi pe usa. Nevrand sa o mai supere pe Esperanza nu intrebase ce e ala “mercado”. Sperand ca inseamna “super-market”, pleca grabit intr-acolo.