blog de râzi şi cu gura

Prudencia decise: va imbraca rochia verde purtatoare de noroc, pentru ca dimineata incepuse prost.

Se trezise cu un gust statut-amarui in gura, si era convinsa ca este gustul tristetii . Se despartise de iubitul ei Coraje, unchiul cumnatului sotului verisoarei ei, Esperanza, casatorita din dragoste la o varsta frageda cu un vanzator de cosmeticale de dama, spre disperarea intregii ei familii care a incercat sa se opuna iubirii lor, care totusi invinsese….  Despartirea de Coraje avea, iata, un gust amar.

Incerca sa se gandeasca la lucruri mai vesele, dar oricate retete de prajituri i-ar fi trecut prin minte, si oricate cristale norocoase s-ar fi hotarat sa-si cumpere, gustul amar nu trecea. Ofta. Isi surprinse imaginea in oglinda si mai ofta o data. Constatand ca in felul asta capata o mutrita nostima de fetita suparata, hotari sa nu-l mai sune pe Coraje ca sa incerce o impacare.  Ii statea bine cand suferea din dragoste.

Ajunsa in baie, apuca periuta de dinti, si dintr-o data, realiza ca gustul ala tampit era de la guma de mestecat pe care uitase sa o scuipe inainte de culcare.  O prinse intre degete si o baga intr-un servetel. Asta ii aduse aminte din nou de chipul drag al fostului iubit si de conversatia lui dulce de dimineata dupa trezire …. “Estupida, yo le pregunte de miles tiempos sa nu-ti mai lasi guma de mestecat in baie!!!” …. Da …. Nimeni nu o mai alintase asa carinoso ca al ei Coraje…

Amintindu-si ca are intalnire cu verisoara ei, Esperanza, isi sterse lacrimile care o pornisera catre barbie, cu servetelul in care pusese guma. Lacrimile devenira acum de neoprit, mai ales din ochiul stang, ala cu care obisnuia sa clipeasca smechereste catre Coraje dupa ce isi aduna guma uitata in baie.

Intr-un final imbraca rochia verde, isi atarna la gat un cristal incarcat cu energie pozitiva si iesi.