blog de râzi şi cu gura

Dumnezeu cu mila…

April 6th, 2009

La iesire, il intalnesc pe Valentin Stanescu. Il intreb daca e la curent cu victoria Nadiei. Rapunde prompt, in stilul lui personal: “Eu cred, Ioane, ca un copil ca asta se naste odata la o suta de ani. Ba nu! Sa nu cad in pacat. Nastase e nascut in ‘46. Dar lasa ca asa e mai bine. Au ascuns-o smecherii astia de la federatie. Si poate ca bine au facut. Dar eu tot am tras cu ochiul, odata, in sala Floreasca. E fara pereche, Ioane, asculta-ma. Copilul asta n-are cum sa ajunga la febra musculara, chiar daca il pui la jugul unei carute cu toate halterele lui Aliosa Alekseev inauntru. A fost lucrat, asculta-ma pe mine, milimetru cu milimetru. Eu cred – nu rade!- ca a facut exercitii chiar si pentru muschii din varful nasului: prea e semet la nici 13 ani.

Nadia imi aduce aminte de o intamplare de acum 20 de ani si mai bine…Tocmai se inaugura sala de gimnastica a palatului Administrativ CFR si, hop si noi, fotbalistii…Dupa ce s-au terminat urarile, fara sa se ciocneasca paharele, vad ca incepe demonstratia de gimnastica. Cine crezi? Lotul national de gimnastica. Si ce frumos lucrau fetele. Si ne-au tinut asa cam o jumatate de ora. Cu paralele, cu sol, cu toate cele. Deodata, insa, cand ajunsese linistea la zborul fluturelui, s-aude vocea lui nea Georgica Rapid: “Mai copii, da’ la poarta cand trageti?” Chiar asa cum ai auzit, Ioane. Da’ stii ce te rog acuma? Sa nu dai in fotbal. Si-asa, vezi bine, dupa vestea asta cu Nadia, plecam la Madrid* cu capul plin de ganduri. Oamenii fac comparatii. Asta-i dreptul lor. Dar, cine stie, poate am intrat si noi in zodia copilului. Dumnezeu cu mila…”

*Spania – Romania 1-1 (aprilie ‘75)

fragment din “Nadia ” de Ioan Chirila (1977)

Entry Filed under: Glume-n carti