blog de râzi şi cu gura

I was used !!!

June 19th, 2009

scris de Codrut

Doina si Relu se indragostisera unul de celalalt in clasa a 8a si luara decizia indrazneata de a se inscrie la acelasi liceu, pentru a putea sa-si traiasca iubirea nestingheriti. Decizia le fu inlesnita de faptul ca erau domiciliati in Tecuci, oras martir, cu un singur liceu, un singur parc si un singur televizor color.

Viata de adolescent parea una fara cusur pentru cei doi iubiti. Asta pana prin anul doi de liceu, cand Relu calca stramb. Acesta incerca sa-i explice situatia cat se poate de matur Dorinei: era la un chef la care el, Relu, fu tarat de catre niste colegi carora cumintenia le este o notiune straina. Iar el, Relu, dupa ce gusta de doua-trei ori dintr-un pahar cu cola in care niste jegosi picurasera whiskey, se trezi sedus, incoltit, dezbracat si violat de o tanara ticaloasa blonda, de 43 de kile. Atunci, el, Relu, realizand ca trupu-i fusese batjocorit, intinat si deturnat de la monogamie, se hotari sa se duca repede repede la iubita sa, Dorina, sa-i explice prin ce trecuse. Din fericire, nu fu nevoie de aceasta deplasare in graba, caci ea, Dorina, navali in camera chiar in momentul in care el, nefericitul Relu, era supus torturii mai sus-povestite. Negasind in camera un obiect care sa-i faca cu adevarat rau iubitului ei, Dorina se scotoci prin geanta si dadu peste rozeta primita cadou de la unchiu’ Aurica. Urmara cateva clipe de liniste si nesiguranta, in care Dorina se hotari pe cine pedepseasca mai intai. Se hotari asupra pipitei, insa aceasta lesina instant si asemeni unui Terrier adormit in vederea tunsului, elibera o flatulenta zgomotoasa, dupa care ramase inerta. Relu facu apel la calm, la ratiune, la judecata, la Hristos, la tatal acestuia, insa era ca si cand rozeta avea o minte proprie. Cu siguranta Tecuciul nu mai vazuse asa ceva de mult timp. O duzina de pumni bine tintiti il facura pe Relu sa faca un legamant cu sine (dupa 2zile, cand iesi din coma) : data viitoare va rezista tentatiei, va bea numai fanta.

Entry Filed under: Da' nu-i corect