blog de râzi şi cu gura

La strand

April 15th, 2009

scris de Costi

Suceava.Vara.Vacantza de vara, mai exact. O caldura sufocanta, 25 grade!!! Ce face un copil normal vara? Fuge de-acasa.Unde? La strand, in cel mai fericit caz. Si noi eram fericitzi. Nu ca acum n-am fi. Whatever, mi-am luat prietenul de mana si am fugit la strand. Pentru necunoscatori, strandul era la vreo 5 km de oras, loc unde ajungeai cu autobuzul 1. Dar ce-am facut acolo nu conteaza, eventual sa va povestesc despre mutrele alora care se pisau in apa, Doamne, cum ii mai cunosteam!! Aveau niste mutre crispate si ochii mari, ca o broasca violata de o balena.
In fine, dupa vreo 8 ore de urino-terapie, am plecat spre casa. Autobuzul se zarea. Am inceput sa alergam sa nu-l scapam din cauza ca, pe vremea aia, autobuzul circula din ora in ora.Am ajuns primul si am strigat soferului sa nu inchida usile ca mai vine cineva. Soferul, neam de manivela, a actzionat butonul “off”, iar prietenul meu, cu o ultima fortzare  s-a aruncat ca la groapa cu nisip. Ghicitzi unde a aterizat? Exact pe bara de care te prindeai sa te urci in autobuz, bara care s-a mulat, cat i-a permis materialul, pe testiculele prietenului meu. Sau sa-i zic prietena mea de-acum?
N-am sa-i uit privirea cate zile oi avea:plangea, de bucurie ca a plans autobuzul, cred, si ofta in gura mare:-Aoleo, zoazele mele!!!!
Am fost nevoit sa-l car in spate, cred ca de aia am ramas mic de statura si nu mai suport pe nimeni in spatele meu, cu suflarea calda direct in ceafa.Am incercat sa-l conving sa mearga pe jos, dar arata de parca i-ar fi fugit calul dintre picioare, asa cracanat statea, iar ele se umflau vazand cu ochii sau pipaind cu mana, in cazul lui.
L-am adus acasa , a venit salvarea cu un echipat format din una bucata sofer(iar ?) si una bucata asistenta, da’ ce asistenta, era genul ala de care eu n-am avut parte la nici o vizita medicala si nici la incorporare, si probabil nici nu voi avea. Da’ nici nu-mi trebuie, nu-i asa?
Prietenul, cand a vazut-o, a paralizat. Era vremea cand ne mijea mustatza si alt gen de par. Rusinea, cat casa!! Testiculele , si ele!! Ce era de facut? Doamna asistenta i-a dat prosopul la o parte si l-a apucat cu o penseta de pielitza,a ridicat putza, ca nu vedea testicolele de ea, a tzoscait din buze de cateva ori(si acu’ ma intreb de ce) si apoi, cu cealalta mana  i-a aplicat o injectzie direct in bile. Urletele care-au urmat n-am apucat sa le inregistrez, dar va asigur ca ar fi fost bun de sergent major.
Doua saptamani a durat supliciul, bietul om facuse testicolele cat pepenii galbeni, am ras sa mor, pe ascuns; in fatza lui storceam cate o lacrima.

Entry Filed under: Tovarasii mei, asa cum e ei