scris de Codrut
motto: I coulda had class, I coulda been a contender, I coulda been somebody…(Marlon Brando, The Waterfront)
Eclipsa de soare din ‘99, asteptata de toata lumea cu sufletul la gura si ochelarii speciali pe nas, a reprezentat pentru mine epilogul unui zbucium launtric de lunga durata, sfarsitul unei dileme care crescuse in mine cu aceeasi repeziciune cu care crescuse PDSR-ul in sondaje la acea vreme: sa ma fac sau nu fotbalist? Ecuatia devenirii mele nu continea nicio necunoscuta ce privea mijloacele sau capacitatile mele de a ajunge urmatorul Hagi. Intrebarea sfasietoare viza exclusiv decizia de a ma face sau nu ‘folbalist mare’. Astfel, faptul ca eram un ochelarist de 37 de kile, alergic la polen, nu erau chestiuni care sa ma puna cu adevarat pe ganduri. In definitiv, indeplineam cele 4 conditii considerate elementare la acea vreme, pentru a ajunge fotbalist:
1. Imi placea sa ma uit la fotbal, la televizor.
2. Imi placea sa joc fotbal cu prietenii.
3. Stiam echipa natonalei pe de rost.
4. Completasem albumul cu abtibilduri Panini de la Campionatul Mondial din SUA ‘94 (aveam inclusiv marocanii aia nenorociti pe care i-am cumparat la bucata, la negru, sacrificand inghetate, ciocolate si sucuri, timp vreo 3 saptamani)
Asadar, teoretic, fundatia unei cariere solide o aveam. Mai ramanea sa iau decizia finala. Aveam deja 13 ani si trebuia sa ma decid rapid intre viata de sportiv si cea in laborator. Dupa cum ati intuit, cea de-a doua optiune era sa ma fac om de stiinta. Nu stiam prea bine ce presupune o astfel de slujba, insa var-miu (salut, Cata!), la acea vreme pasionat de gaste, pui de gaina si radaste, imi inoculase cumva credinta ca “om de stiinta” e ceva ce trebuia neaparat incercat.
In acea zi de 11 august, pe terenul Liceului Mihai Eminescu din Buzau, echipele erau facute. Cele doua Ghizdence (fiicele gemene ale reprezentativului atacant al Gloriei Buzau, Ghizdeanu nu-stiu-cum) erau poate singurele muieri din sud-estul tarii care driblau excelent, de-ti venea sa zici “bai, voi n-aveti treaba pe la bucatarie?“. Intrucat misoginismul nu exista p-atunci, cand ne driblau, majoritatea dintre noi ne rezumam la a le baga in pizda ma-sii de urate (erau urate). La scorul de 4 la 4, cu circa 10 minute pana sa-nceapa evenimentul planetar numit “Eclipsa”, mi-am amintit ca trebuie sa plec acasa, ca sa savurez momentul cu parintii mei, pe balcon. Astfel, mi-am pierdut putintel concentrarea in timpul jocului. Ghizdeanca F., cea in echipa cu mine, ma dojeni prompt, ca o sora mai mare (si mai urata, dupa cum ziceam): “Unde dai, ma idiotule, nu m-ai vazut libera pe dreapta?“. Scena se repeta 3 minute mai tarziu, cand, desi cu ochelarii la ochi, am ratat singur cu poarta goala. Numai ca, de data asta, Ghizdeanca isi imbogati dojana parinteasca cu un “Ce prost te-a facut ma-ta, lasa-te de fotbal”. Tocmai cand eram pe punctul de a o scuipa si a fugi, de dupa gard, de la inaltimea celor 160 de centimetri ai sai, ‘nea Ghiocel, instalator si chibit fara viata, o completa in timp ce se scarpina in ureche cu cheia de la Dacie: “Are dreptate fata, bai Aragaz. Slab, slab de tot joci“.
Am fugit acasa atunci, transpirat si plans si mi-am jurat, in timp ce urmaream eclipsa, ca decat sa fac ceva la care sa nu fiu cel mai bun, la care sa nu dau clasa tuturor, mai bine o las balta. Mai bine ma concentrez pe ceva ca lumea, ceva maret si special, la care sa excelez, si care sa ma faca de-a dreptul unic. De aceea am dat la ASE si am terminat anul trecut cu media 7,89. Ia zi, Ghizdeanco, cine-i prostu’ acu’ ?
June 10th, 2009
Maine ne aducem aminte despre fotbalul jucat pe bitum, in copilarie. Mana sus cine nu spera in secret, intr-un coltisor de creier, sa se faca fotbalist (respectiv balerina sau bucatareasa profesionista, whatever 
).
“Fundatia unei cariere solide o aveam. Mai ramanea sa iau decizia finala. Aveam deja 13 ani si trebuia sa ma decid rapid intre viata de sportiv si cea in laborator. Dupa cum ati intuit, cea de-a doua optiune era sa ma fac om de stiinta. Nu stiam prea bine ce presupune o astfel de slujba, insa var-miu, la acea vreme pasionat de gaste, pui de gaina si radaste, imi inoculase cumva credinta ca “om de stiinta” e ceva ce trebuia neaparat incercat.“
June 9th, 2009
Desi insurati de peste 40 de ani (sau poate tocmai din acest motiv), intre cei doi soti Popescu existau unele lucruri asupra carora nu puteau cadea de acord nici morti. Un astfel de subiect era politica. Punctele comune in ceea ce privea politica erau rare. Acum, cu alegerile euro-parlamantare, lucrurile se inrautatisera. Domnul Popescu era era sigur ca Ion Iliescu este cel potrivit sa ne reprezinte in Europa, pe cand doamna Popescu era absolut convinsa ca ion Iliescu nu ar avea ce cauta acolo, deoarece dansul ar trebui sa ne reprezinte pe plan mondial, nu european.
Total increzatori ca voturile lor ar putea schimba ceva in tara asta (convingere care se datora mai cu seama faptului ca erau domiciliati in Caracal), cei doi romani s-au dus sa voteze la prima ora. Au asteptat sa se deschida sectiile de votare, non-stopurile si liniile autobuzelor (caci ajunsesera la ora 5:50) si au patruns concomitent in cabinele de votare. Sotii Popescu participasera la toate voturile de dupa 89, asa ca, in principiu, ar fi trebuit sa stie ce au de facut. Dar, ca sa fie siguri ca nu dau rasol taman acuma, cand tara avea nevoie de ei lucizi si responsabili, cei doi luara decizia de a mentine in permanenta legatura in timpul votului. Asa ca, de indata ce fu aplicat testul “Deget Inmuiat in Gura Apoi Plimbat pe Stampila” in vederea asigurarii ca exista tus din belsug, Popestii demarara actiunea intitulata “Keep in touch. Cand votezi si cand te caci”:
-Florico, la mine nu apare domnul Ion. La tine?
-Nu-l gasii, barbate, nici eu. Este domnul Vadim aici.
-Pe domnul Vadim il am si eu, da.
-Este si domnul Becali cu el.
-Care din ei, muiere?, ca stiu trei.
-George Becali.
-Inseamna ca-i altul, Florico, nu auzii de asta pan’acu.
-Barbate, eu votez cu domnul Vadim. E tanar si in putere, asa cum eram si noi acum 20 de ani.
-Florico, faci ce vrei. Eu votez cu EBA. A promis ca legalizeaza iarba si sa fiu al dracu daca mai am chef sa ma ascund.
scris de Codrut
Desi insurati de peste 40 de ani (sau poate tocmai din acest motiv), intre cei doi soti Popescu existau unele lucruri asupra carora nu puteau cadea de acord nici morti. Un astfel de subiect era politica. Punctele comune in ceea ce privea politica erau rare. Acum, cu alegerile euro-parlamantare, lucrurile se inrautatisera. Domnul Popescu era era sigur ca Ion Iliescu este cel potrivit sa ne reprezinte in Europa, pe cand doamna Popescu era absolut convinsa ca ion Iliescu nu ar avea ce cauta acolo, deoarece dansul ar trebui sa ne reprezinte pe plan mondial, nu european.
Total increzatori ca voturile lor ar putea schimba ceva in tara asta (convingere care se datora mai cu seama faptului ca erau domiciliati in Caracal), cei doi romani s-au dus sa voteze la prima ora. Au asteptat sa se deschida sectiile de votare, non-stopurile si liniile autobuzelor (caci ajunsesera la ora 5:50) si au patruns concomitent in cabinele de votare. Sotii Popescu participasera la toate voturile de dupa ‘89, asa ca, in principiu, ar fi trebuit sa stie ce au de facut. Dar, ca sa fie siguri ca nu dau rasol taman acuma, cand tara avea nevoie de ei lucizi si responsabili, cei doi luara decizia de a mentine in permanenta legatura in timpul votului. Asa ca, de indata ce fu aplicat testul “Deget Inmuiat in Gura Apoi Plimbat pe Stampila” in vederea asigurarii ca exista tus din belsug, Popestii demarara actiunea intitulata “Keep in touch. Cand votezi si cand te caci”:
-Florico, la mine nu apare domnul Ion. La tine?
-Nu-l gasii, barbate, nici eu. Este domnul Vadim aici.
-Pe domnul Vadim il am si eu, da.
-Este si domnul Becali cu el.
-Care din ei, muiere?, ca stiu trei.
-George Becali.
-Inseamna ca-i altul, Florico, nu auzii de asta pan’ acu’.
-Barbate, eu votez cu domnul Vadim. E tanar si in putere, asa cum eram si noi acum 20 de ani.
-Florico, faci ce vrei. Eu votez cu EBA. A promis ca legalizeaza iarba si sa fiu al dracu daca mai am chef sa ma ascund.
June 9th, 2009
scris de Codrut
Dupa mai multe sedinte la pshiolog (3) si cateva reprize de barfa intensa cu prienetele (33), Maria S. realiza ca nu este fericita. Si ca orice femeie capabila de o astfel de revelatie, ea identifica rapid si vinovatul pentru nefericirea ei. Este vorba, evident, despre netrebnicul ei sot, Neculai S., care, pe langa faptul ca o neglijeaza sistematic ducandu-se zilnic la munca, isi permite saptamanal (!!!) cate o bere cu baietii.
Varianta divortului pica din start pentru Maria, caci era somera, iar o aventura cu un barbat mai tanar ii era oarecum peste mana, intrucat era urata. Lua decizia sa-si salveze casnicia apeland la un vechi prieten din liceu, pe numele sau Maximilian, actualmente profesor de dans si student in anul 2 la Facultatea de Educatie Fizica si Sport din Gaiesti, sectia Handbal & Dans Modern. Cei 2 soti urmau sa se prezinte de doua ori pe saptamana la dans,sambata si duminica, seara (intamplator, exact cand sunt cele mai interesante meciuri de fotbal la televizor). Protestul lui Neculai veni, insa veni asa cum vin fundasii lui Dinamo in careul advers: degeaba. Pentru exemplificare, dar mai ales pentru a trage un semnal de alarma pentru cei ce vor sa se insoare, iata cum s-a desfasurat dialogul intre cei doi indragostiti:
-Si zici ca doar in weekend putea sa ne programeze ala?
-Exact.
-Si trebuie neaparat sa dureze 2 ore sedinta?
-Exact.
-Dar eu nu stiu sa dansez, poate ar fi mai bine sa-ti gasesti un partener mai priceput.
-Hmmm, poate ca ai dreptate, iubitule.
-Serios ???
-Da, cred ca il iau pe frate-miu pana la urma. Ramai la mama pana termin eu cu dansul, bine?
-Tango? Tango suna excelent. Am vazut “Asfalt Tango”, cat de greu poa’ sa fie?
June 8th, 2009
Maine un text despre bucuria de a dansa, dar, mai ales, despre bucuria de a-ti face nevasta fericita, sacrificandu-ti si ultimul dram de demnitate. Numai aici, pe RaziCuGura, singurul blog de pe la noi care trateaza cu respect chiar si nisa sotiilor uracioase si fara servici.
“Dupa mai multe sedinte la pshiolog (3) si cateva reprize de barfa intensa cu prienetele (33), Maria Z. realiza ca nu este fericita. Si ca orice femeie capabila de o astfel de revelatie, ea identifica rapid si vinovatul pentru nefericirea ei. Este vorba, evident, despre netrebnicul ei sot, Neculai S., care, pe langa faptul ca o neglijeaza sistematic ducandu-se zilnic la munca, isi permite saptamanal (!!!) cate o bere cu baietii.”
June 7th, 2009
sursa
June 5th, 2009
scris de Codrut
-Al meu e un ratat. Fara o sticla de rachiu nu poa’ s-adoarma seara.
-Esti norocoasa, Florico. Al meu, nemernicu’, nici nu vine acasa sa doarma. Ajunge dimineata si miroase a bere.
-Bere? Pai e bine daca are bani de bere. Al meu se-mprumuta la tac-su pentru un bidon de Babanu’.
-O, pai e bine ca are de la cin’ sa se-mprumute; al meu e orfan de la 16 ani, saracu’. Nici nu intrase bine la liceu si pac, ciroza la parinti.
-Totusi al tau a avut parte de un liceu, nu-i de colo. Al meu, amaratu’, dupa 8 clase a trecut tinichigiu la Ramnicu Sarat.
-Lasa ca tinichigiu e o meserie buna in ziua de azi. Are noroc. Barbate-miu se zbate de pe o zi pe alta ca sa aiba ce da la copii sa manance.
-Voi macar aveti copii, Florico, io-s stearpa de cand ma stiu. Noroc cu cotoiu’ ala saracu’, ca-mi tine de urat ziua-ntreaga.
-Oho, ce n-as da eu sa am un cotoi linistit in locul betivului meu, care toarna-n el tuica toata ziua si se uita la meciurile lu’ Steaua.
-Florico, al tau tine cu Steaua? Nasol, fata, nasol.
June 3rd, 2009
Stimata doamna Goian,
Aveti in Dorin si Lucian niste baieti frumosi si sanatosi si aveti toate motivele sa fiti mandra de 50% din ei.
Stimata doamna Scarlatache,
Trebuie sa fie tare neplacut pt fiul dvs ca odata scapat de complexul numelui sau de familie absolut caraghios
(de care faceau misto inclusiv fetele grase in liceu), astazi sa fie din nou in situatia de a fi batjocorit din
cauza faptului ca-si spune “fotbalist”.
Stimata doamna Moti,
Sunteti probabil f fericita (dar oarecum mirata) de frecventa vizitelor lui Cosmin, acasa, la Resita. Motivul e
simplu. Nu, nu va iubeste din ce in ce mai mult, ci are carnetul de conducere dobandit ilegal si vrea sa profite
cat il mai are.
Stimata domana Dolha,
Fiul dvs nu are nicio vina. Nici Lobont nu ar fi putut face mai mult in ultimele etape. Daca cineva, totusi,
trebuie sa fie gasit vinovat de ceva, aceea sunteti dvs, doamna; sunteti gasita vinovata de cruzime caci i-ati
dat un nume idiot: “Emilian”
Stimata doamna Cristea,
Asta micu’ al dvs. dribleaza excelent adversarii. Trebuie lucrat totusi la capitolul pshic, deoarece nu rare au
fost ocaziile cand a zis ca el nu mai joaca daca adversarul direct are peste 12 ani.
Stimata doamna Bostina,
Gabel are fotbalul in sange. Buba e ca are si ceva alcool in sangele ala, lucru care face din el un betiv amator
de fotbal.
Stimata doamna Torje,
O intamplare funny apropo de Gabi, tanarul dvs fiu. Nefiind recunoscut din cauza cearcanelor de catre jandarmul
de la poarta complexului Dinamo, Gabel si-a suflecat instinctiv maneca sa-si arate stampila de pe incheietura.
Dragutul de el se credea la intrare in club.
Stimata doamna Tamas,
Ramane cum am stabilit.
Stimata doamna Izvoranu,
La dvs se impun niste felicitari. Sursele noastre ne-au dezvaluit in exclusivitate ca fiul dvs este singurul
component al lotului dinamovist care are oferta concreta din strainatate. FC Karachi este lider in campionatul
Pakistanului, la 3 puncte de urmaritoarea FC Lahore, care a facut oferta concreta pt el. Celelalte 3 echipe ale
campionatului pakistanez l-au dorit si ele pe fiul dvs, insa oferta lor nu a mai ajuns la clubul Dinamo intrucat
porumbelul trimis a fost ucis de un nemernic de 10 ani, cu prastia.
scris de Codrut
Stimata doamna Goian,
Aveti in Dorin si Lucian niste baieti frumosi si sanatosi si aveti toate motivele sa fiti mandra de 50% din ei.
Stimata doamna Scarlatache,
Trebuie sa fie tare neplacut pt fiul dvs ca odata scapat de complexul numelui sau de familie absolut caraghios (de care faceau misto inclusiv fetele grase in liceu), astazi sa fie din nou in situatia de a fi batjocorit din cauza faptului ca-si spune “fotbalist”.
Stimata doamna Moti,
Sunteti probabil foarte fericita (dar oarecum mirata) de frecventa vizitelor lui Cosmin, acasa, la Resita. Motivul e simplu. Nu, nu va iubeste din ce in ce mai mult, ci are carnetul de conducere dobandit ilegal si vrea sa profite cat il mai are.
Stimata domana Dolha,
Fiul dvs nu are nicio vina. Nici Lobont nu ar fi putut face mai mult in ultimele etape. Daca cineva, totusi, trebuie sa fie gasit vinovat de ceva, aceea sunteti dvs, doamna; sunteti gasita vinovata de cruzime caci i-ati dat un nume idiot: “Emilian”
Stimata doamna Cristea,
Asta micu’ al dvs. dribleaza excelent adversarii. Trebuie lucrat totusi la capitolul pshic, deoarece nu rare au fost ocaziile cand a zis ca el nu mai joaca daca adversarul direct are peste 12 ani.
Stimata doamna Bostina,
Gabel are fotbalul in sange. Buba e ca are si ceva alcool in sangele ala, lucru care face din el un betiv amator de fotbal.
Stimata doamna Torje,
O intamplare funny apropo de Gabi, tanarul dvs fiu. Nefiind recunoscut din cauza cearcanelor de catre jandarmul de la poarta complexului Dinamo, Gabel si-a suflecat instinctiv maneca sa-si arate stampila de pe incheietura. Dragutul de el se credea la intrare in club.
Stimata doamna Tamas,
Cel de-al treilea Gabriel al lui Dinamo, fiul dvs, este si cel mai bataios. Este de notorietate felul in care s-a comportat in acea noapte ploiasa de noiembrie, cand, alaturi de acolitii sai, Gabriel a spart trei sticle si patru capete in numai cateva ore. Intrebat fiind de colegii de echipa de ce dracului a luat la rand 5 baruri intr-o singura seara, Gabi a raspuns: era tarziu si aveam antrenament a doua zi, hai ca n-au intrat zilele-n sac.
Stimata doamna Izvoranu,
La dvs se impun niste felicitari. Sursele noastre ne-au dezvaluit in exclusivitate ca fiul dvs este singurul component al lotului dinamovist care are oferta concreta din strainatate. FC Karachi este lider in campionatul Pakistanului, la 3 puncte de urmaritoarea FC Lahore, care a facut oferta concreta pt el. Celelalte 3 echipe ale campionatului pakistanez l-au dorit si ele cu disperare pe fiul dvs, insa oferta lor nu a mai ajuns la clubul Dinamo intrucat porumbelul trimis a fost ucis de un nemernic de 10 ani, cu prastia.
June 2nd, 2009
Incredibil, doamnelor, domnisoarelor, domnilor si Naomi ! De astazi, RaziCuGura (revista dvs. de umor ieftin da’ bun) este un blog ce poate fi suspectat de stangism cronic. Suntem pe lista celor 24 de bloguri intrate in finala pentru bursa oferita de blogul lui Dan Voiculescu. Dupa ce-o sa facem un brainstorming in echipa [pleonasm, baaa], ne vom hotari daca vom da pe post faptul ca suntem PNL-isti convinsi. Deocamdata ne abtinem; poate ne pica si noua ceva.
June 2nd, 2009
scris de Bogdan
Faxul – o inventie depasita deja dar din necunoscute motive, inca in uz (sincer, nici nu mi-am batut capul prea tare pe tema asta pana acum)… deja e amuzant, nu credeti?
Mda, in fine, compania mea inca il foloseste, implicit eu il folosesc ceea ce a implicat urmatoarea intamplare:
Aveam de trimis o scrisoare oficioasa unei companii, prin fax, care fax se incapatana sa nu trimita nimic companiei respective.
Cand ceva nu merge ce faci de obicei:
a) injuri de tot ce e sacru sau laic, fara discriminare?;
b) lovesti cu intensitate progresiv crescuta respectivul aparat, concomitent cu varianta a) ?;
c) chemi un coleg sa-si prinda el urechile in locul tau?;
Daca ai ales oricare din variantele de mai sus nu ai prea multe motive sa fii mandru de inteligenta ta.
Moi (as in Me, adica Eu) am ales sa verific buna functionare a masinariei trimitand un fax de proba unei filiale de ale noastre, in speta laboratorului nostru (avem laborator pentru ca preparam asfalt. Nu te intoarce in urma sa citesti deoarece e prima data cand mentionez acest lucru).
Prin urmare, am scris pe o foaie A4 urmatorul text:
This is a test. Please ignore it!
Puteam fi mai succint si explicit de atat? Nu cred… si totusi…dupa 5 minute primesc telefon de la laborator:
Sir, we received this message from you, it says – si-mi citeste ce am scris mai sus, inclusiv semnul exclamarii. Apoi vine intrebarea: What should we do about it?
Voi in locul meu ce i-ati fi raspuns?
Exact!!!
Eu in schimb nu i-am raspuns asa, riscam sa-l timorez si mai mult, asa ca am preferat sa-i zic, aproape parinteste: Well, I think you should ignore it.
June 1st, 2009
Next Posts
Previous Posts